Informații generale despre comuna Bretea Română - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Informații generale despre comuna Bretea Română

Țara Hațegului > Bretea Română
Localizare 45°39'40.06"N,  23° 0'58.73"E
Localitatea Bretea Romana, centrul de comună,
Altitudine: 295 m.

În sud se întinde până la “poarta“ epigenetica de la Subcetate, Dealul Orlea şi Dealul Bursucului, iar în nord se deschide larg (prin Lunca Streiului şi sistemul de terase) spre oraşul Călan. Limita este stabilită în hotarele satelor Ocolişul Mare, Ruşi, Bățălar.
Este străbătută, aproximativ pe la mijloc, pe direcţia sud-nord, de cursul râului Strei.
În interiorul ei se desfăşoară o frumoasă zona montană pe marginile din est şi vest, dealuri piemontane, terase şi lunca Streiului.

Distanţe
Comuna Bretea Romană este situată în partea central sudică a judeţului Hunedoara, la o distanţă de 38 km faţă de municipiul Deva, reşedinţa judeţului.
• 20 km de municipiul Hunedoara
• 60 km de municipiul Petroşani
• 10 km de oraşul Călan
• 11 km de oraşul Haţeg.

Suprafaţa
Teritoriul administrativ al comunei Bretea Romană este de 10096 ha (100,96 km²), reprezentând 1,42% din suprafaţa judeţului.

Populaţia
Comună are o populaţie de 3224 locuitori (1998).
VECINĂTĂŢI
Comună Bretea Romana se învecinează cu următoarele unităţi administrative:
- la nord, oraşul Călan
- la est , comună Boşorod
- la sud, comună Santamarie – Orlea
- la vest, oraşul Haţeg
Scurt istoric
    
• BĂŢĂLAR – În hotarul localităţii, în punctul Fermă, spre Streisingeorgiu, la 400 m est de localitate, s-au descoperit urme romane (villa rustica).Ruinele conţineau mozaic pentru paviment şi multe ţigle.
• BERCU – în mai multe puncte au fost descoperite vestigii preistorice.
În punctul Vircolin situat în hotarul localităţii, la 400 m est de sat, s-au descoperit materiale ceramice aparţinând culturii Wietenberg. La est de Vircolin, pe câmpul de pe malul din stânga râului s-au descoperit artefacte din neolitic şi epoca bronzului.
• BRETEA ROMÂNĂ – În satul reşedinţa de comună a fost descoperită o inscripţie romană.
• BRETEA STREIULUI – În hotarul satului s- au descoperit materile litice (de piatră) cioplite. Între Pasajul CFR Plopi şi drumul spre Bretea Romana, la sud de DN 66, în punctul Grumeda, s-a descoperit ceramică aparţinând neoliticului şi culturii Wietenberg.
• COVRAGIU – La vest de localitate au fost descoperite materiale ceramice aparţinând culturii Cotofeni.
• GÎNŢAGA – Pe un platou aflat deasupra Streiului, de-o parte şi de alta a drumului ce coboară din Gintaga spre vadul de trecere la Plopi în locul numit Dimbuleu, s-a descoperit o aşezare care aparţine culturii Cotofeni. În acelaşi loc se găsesc şi materiale ceramice Wietenberg. La 4 km de sat, pe malul din stânga văii, s-a descoperit o aşezare dacică.
• MĂCEU – În acest sat s-au descoperit vestigii medievale, aici funcţionând şi o capelă din lemn.
• RUŞI – În hotarul localităţii, la nord de sat, s-au descoperit urme arheologice de epoca romană.
• VÂLCELE – Aici s-a descoperit o monedă de la Dyrrachium.
• VÂLCELELE BUNE – Aici este amintita o descoperire de obiecte preistorice lucrate din aur. Către satul Vâlcelele Bune, în anul 1866 se descoperă un tezaur monetar format din drahme emise în Dyrrachium (370 bucăţi se afla în colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva ). La capătul de sud al cătunului Vilceluta, pe drumul care vine de la Boşorod, s-a descoperit ceramică romană.

În perioada medievală, istoria satelor comunei Bretea Romana se împleteşte cu a celorlalte localităţi din Tara Hategului şi din zonele invecinte. Chiar dacă majoritatea dintre ele sunt atestate documentar abia în sec.XIV –XV, existenţa lor este mult mai veche.
Localitatea Bretea Română, situată pe cursul inferior al Streiului, pe malul drept este atestată documentar la 1453, deşi este posibil ca ea să fie amintită mult mai devreme în legătură cu Bretea Streiului (fosta Bretea Ungurească ). La 1453 Bretea Română, împreună cu mai multe sate din Tara Hategului, aparţinea de cetatea Deva. Bretea Streiului (fosta Bretea Ungurească) este situată pe malul stâng al Streiului, pe cursul său inferior, la nord de oraşul Haţeg. Localitatea este atestata documentar la 1332 când, Ladislau, paroh ,,de Berecce’’ figurează în socotelile dijmei papale. Satul a aparţinut de cetatea regală din Haţeg, de la care a fost luată şi dăruită de rege lui Grigore Bethlen, înainte de 1398. În acest din urmă an ,,possessio Berekte’’cu vama de acolo, stăpânită de văduva lui Grigore Bethlen, este recomandată protecţiei castelanului de Haţeg. La 1406 localitatea împreună cu vamă sunt în stăpânirea lui Ioan, fiul lui Grigore Bethlen, paj la curtea regală.

Atestări documentare
Satul Bățălar, aşezat pe cursul inferior al Streiului, pe malul drept, este atestat documentar la 1453 ca ,,Rachaler’’ (Bachaler) în dependenţa cetăţii Deva. La 1458 este amintit ca aparţinând de districtul Hategului, în stăpânirea familiei nobiliare din Bretea. Localitatea Covragiu este situată pe malul drept al Streiului şi este atestată documentar la 1453 sub numele de ,,Kwred’’ şi aparţinea de cetatea Deva, pentru ca în 1458 să aparţină de districtul Haţeg.

Satul Gintaga se afla pe cursul superior al Streiului, pe malul drept al râului, nu departe de Haţeg. Prima atestare documentară este din anul 1410. La 1426 Iuga ,,Ganchaga’’ figurează într-o listă de oameni ai regelui pentru satul Dumbrăviţa. Probabil că şi Ioan, fiul lui Simion ,,de Gonczhaza’’, om al regelui la 1453 pentru stăpâniri ale cnezilor din Sălaşu de Sus aflate la izvoarele Streiului, să fi fost tot un membru al familiei cneziale din Gintaga, sat ce pare a avea o situaţie deosebită de a celor învecinate .

Pe cursul inferior al Streiului, la vest de râu, aproape de Bretea Streiului este satul Măceu. Localitatea este amintita pentru prima dată într-un document din 1446 când Stoia ,,de Maczesd’’ apare ca vecin al cnezilor din Cincis, satul Maceu învecinându-se cu Cincisul pe culmile dealurilor care despart Streiul de Cerna. Ocolişul Mare este atestat documentar la 1337 şi este situat la izvorul unui afluent dinspre stânga al Streiului, care se uneşte cu raul lângă satul Strei.

Satele Plopi şi Ruşi sunt atestate la 1453.
Localitatea Ruşi este situată pe malul stâng al cursului inferior al Streiului, între satele Bretea şi Strei.
Satele Vâlcelele Bune şi Vâlcele sunt atestate în anul 1453, fiind situate pe partea drteapta a râului Strei, la poalele Munţilor Sureanu. La această dată, cele două sate aparţineau de domeniul Deva, pentru că la 1458 să facă parte din districtul Hategului.

Cel mai important eveniment al sec. XVIII din Transilvania a fost Răscoală lui Horea, din1784. Primele sate din comitatul Hunedoara care s- au înscris pentru regimentele grănicereşti în vara anului 1784, au fost Gintaga şi Vâlcelele Bune, exemplul lor fiind urmat de satele Vâlcele, Batalari, Boşorod, Valea Singeorzului, Ocolişul Mic, Chitid, Plopi. Toate aceste sate s- au înscris pentru regimentele grănicereşti la Haţeg. Împotriva acestor sate, ca de altfel şi a altora care se înscriseseră la Alba Iulia, autorităţile vor lua măsuri, care au dus la anularea conscripţiei militare, acest lucru contribuind decisiv la izbucnirea, la începutul lunii noiembrie a anului 1784, a Răscoalei lui Horea.

În 7 noiembrie 1784, ţăranii răsculaţi prada curţile nobiliare din satele Bretea Românească şi Bretea Ungurească, numai în Bretea Românească numărul celor înscrişi pe lista pagubelor se ridică la 18, plus biserica reformată. Între familiile nobiliare prădate au fost Kendeffi, Csongradi, Nalaczi, Tordai şi chiar Nicolae Mara. În Covragiu au devastat curţile lui Francisc Farkas. Au fost prădate averile şi curţile nobililor din Ruşi şi Batalari.

Bretea - Toponimul Bretea provine de la de la antroponimul Bretea.
Batalari – La baza toponimului poate sta un derivat ,,baciulari’’, provenit de la baciulie ,,căpăţâna usturoiului ce creşte în pamint’’ sau ,,măciulie, căpăţâna mică, cum este la mac şi la alte plante care fac la vârf o capsula’’. Toponimul Batalari (Baciulari) poate avea accepţiunea de ,,loc deluros’’.
Covragiu – Toponimul provine de la apelativul covrag cu sensul ,,ramuri uscate ce cad din arbori; vreascuri, uscaturi’’.
Bercu – Toponimul poate proveni de la numele de familie Bercu.
Gintaga – Numele satului este un derivat al numelui de familie Ginta, Gintu.
Maceu – Toponimul provine de la un nume de familie(Macea, Maciu, Maceu, Maceanu).
Ocolisu Mare – Toponimul având o temă verbală a ocoli, a străbate o distanţă făcând un ocol, a înconjura, are semnificaţia de ,,loc cu ocoluri, cotituri’’.
Plopi – Toponimul provine de la apelativul plop.
Ruşi – Numele satului reprezintă formă de plural al antroponimului Rus(u), posibil la origine un supra nume.
Vâlcele – Toponimul provine de la apelativul ,,vilcea’’- vale îngustă şi puţin adâncă, cu fundul aproape plat şi cu versantele în pantă uşoară.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu