Informații generale despre comuna Răchitova - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Informații generale despre comuna Răchitova

Țara Hațegului > Răchitova
Localizare 45°36'22.54"N,  22°44'47.70"E
    
Comuna Răchitova e situată în partea de sud-vest a judeţului Hunedoara la 65 km de municipiul Deva şi 20 km de oraşul Haţeg în frumosul ţinut al Ţării Hategului.
Răchitova (în maghiară: Reketyefalva, în germană: Weidendorf) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Boița, Ciula Mare, Ciula Mică, Gotești, Mesteacăn, Răchitova (reședința) și Vălioara.

Acces
Legătura comunei cu reşedinţa judeţului este asigurată prin drumul judeţean Deva-Rachitova DJ 687C.

1. Drumurile comunale sunt asfaltate în proporţie de 70%.
2. Drum judeţean DJ 687C - Haţeg - Răchitova - Gotesti, Lungime 30 km, 20 km asfalt, 10 km pământ.
3. Drum comunal DC 98 - Ciula Mare - Boita, Lungime 3 km, Drum astfaltat.


Drum comunal DC 99 - Ciula Mare -Valioara - Mesteacăn, Lungime 9 km, 3 km asfalt, 9 km pietruit.

Istoric
Comună Răchitova, aşezată în Tara Hategului, leagănul unei străvechi civilizaţii, datează destul de timpuriu, chiar înainte de menţionarea ei în diferite documente.
După tradiţia rămasă şi astăzi în popor, numele de "Răchitova" şi l-ar fi luat de la nişte iobagi care, din cauza asupririi feudale, s-ar fi stabilit aici cu secole în urmă, tocmai de prin părţile Albei-Iulia, din satul Răchită. Din punct de vedere etimologic, denumirea de Răchitova este de origine slavă.
Urmărind cu atenţie modul cum s-a schimbat numele acestei localităţi, de-a lungul anilor de existenţă, vom constata că în diferite documente este menţionată în mod diferit.
În secolul al XIV-lea a fost ridicat aici un donjon înconjurat cu fortificații de pământ ale cărui ruine se mai pot observa și astăzi. Puteti citi istoricul detaliat aici >
Relieful
Relieful comunei Răchitova este un relief mai mult muntos, reprezentat de prelungirile culmilor munţilor Poiana Ruscai, care se pierd sub forma unor dealuri nu prea înalte. Desigur că aceste culmi sunt cunoscute sub diferite nume de dealuri ce ating înălţimi variate, dintre care amintim Dealul Negru (932 m), ce se continua cu dealul Sligul (843 m) şi cu Scâncea (739 m). Aceste dealuri despart satul Boita de satul Valioara, care se afla situate amândouă în partea de sud-est faţă de satul reşedinţa Răchitova.
O altă culme deluroasă care este cunoscută de asemeni sub formă a trei dealuri este situată în partea de sud-vest; ea începe cu: Făgetul care atinge o înălţime de 891 m, se continua cu Ciordacul de 876 m apoi cu Codinul de numai 576 m.
Toate aceste dealuri despart comună Răchitova de comună Densuş. Alte dealuri mai importante care se întâlnesc pe raza comunei sunt Pravetul a cărui înălţime depăşeşte 934 m şi Mesteacăn care este şi mai înalt (peste 1117 m), situat în partea nordică a comunei, la hotar cu comună Topliţa.
Relieful are, în general, o masivitate redusă, fapt ce a permis că încă din timpuri îndepărtate să fie străbătut de drumuri de ţară, făcându-se astfel legătura între satele şi comunele vecine.
În anul 1360 este atestata existenţa satului Rachiotva sub numele de posesiunea Reketya, printr-un act de danie al Voievodului Trasnsilvaniei, prin care, pentru merite deosebite, dăruieşte pe Stoian şi Boian, fiii lui Mijin din Densuş, cu moşia Răchitova, la care s-au adăugat mai târziu Valea Ciulei şi Văratecul. În Văratec s-au aşezat iobagii care au dat naştere actualului sat Mesteacăn.

Într-o conscripţie din anul 1404, este amintită Răchitova sub numele de Rekechye, că după 12 ani, deci în anul 1416, printr-un act de donaţie dat la 28 aprilie la Deva de către vicevoievodul Transilvaniei, Lorent Lepes, se adevereşte că Mursina, cneazul din Densuş, şi-a făcut avere prin cumpărare şi o poate vinde oricui.

În anul 1453, printr-o diplomă de donaţie, dată de regele Ladislau, care, pentru merite deosebite în luptele contra turcilor, enumerând actele de bravură săvârşite de Mihail de Ciula şi ale lui Dionisie, fiul lui Andrei de Densuş, îi dăruieşte cu Dealul Negru, Valea Ciulisoarei, Grosul şi jumătate din Densuş.

Pe la anul 1593, Răchitova este amintită în Conscripţia Csaki sub numele de Rekettye.
În anul 1600 apare în Conscripţia Veress, aceeaşi localiate sub numele de Rekettyefalva. Datorită faptului că nu au mai apărut alte modificări, este amintită de abia pe la anul 1733 în Conscripţia Klein, sub numele de Rekitova, deci denumire românească ce s-a păstrat până în zilele noastre.
În statisticile Transilvaniei, deci în perioada anilor 1835 - 1850, acesata localitate apare din nou, sub nume maghiarizat de Retyisor, schimbările de nume sunt deci foarte frecvente, că exemplificare, în anul 1854 apare sub numele de Reketyefalva.
Trebuie să urmărim cui anume a aparţinut aceasta posesiune, aşezată într-o poziţie strategică, apărată de cele două şiruri de dealuri protectoare.

Din unele documente din anul 1438, Ştefan şi Sandrin Mursina, căpăta de la regele Albert, că o mică donaţie, satele Răchitova, Mesteacăn şi Ableu, ultimul sat dispărând ulterior din cauza condiţiilor grele, locuitorii mutându-se în Lunca Cernii de Sus şi Lunca Cernii de Jos.
În anul 1516, acest sat apare ca o posesiune a văduvei Mursina Gaspar, născută Csermenyi. Răchitova a trecut la familia Csermenyi.
Această familie s-a stins, precum spune tradiţia, în urma unui blestem căzut asupra ei pentru încercarea de a răpi moşia Mănăstirii din Negoi. Cel din urmă vlăstar al acestei familii s-a stins pe la sfârşitul veacului al XVII-lea, cum spune o inscripţie aflată în biserica cea veche.
Moşia familiei stinse a trecut pe la mai multe rudenii, care, încetul cu încetul, au risipit toată averea. Numai puţine urme de ziduri vechi mai atestă esistenta nemeşilor în acest sat.
Biserica rachitovenilor, precum arata inscripţia descoperită a fost foarte veche, poate de prin veacul al XVI-lea sau al XVII-lea. În anul 1888 s-a zidit altă mare şi frumoasă.
O parte din satul Răchitova se extinde dincolo de Lunca Cernii, în locul numit Negoiul Rachitovii. Sunt unii care au acolo locuinţe permanente, dar cei mai mulţi vin numai vara la făcut de fân sau spre primăvara să-l mănânce cu vitele, fiind foarte greu de transportat în sat.
În vremurile grele, vitrege, ale năvălirilor turceşti, nici acest sat ascuns nu va fi fost scutit de prădăciunile şi ticăloşiile lor. Dovadă este rămăşiţa unui vechi şi puternic turn, ce se înalta astăzi falnic, în partea sudică a satului, fiind un turn de pază, de veghe şi corespunde celui de la Orlea, lângă Subcetate, de la care primea înştiinţare prin anumite semne în timp de primejdie.
Localnicii numesc acest turn "cetate”, se păstrează şi astăzi, un zid masiv din piatră, de forma literei U, înalt de 15 m. După unele date, se crede că el a fost ridicat prin secolul al XIV-lea. În subsolul acestui turn există un adăpost, amenajat odată cu turnul, care a servit, probabil, pentru a se ascunde oamenii din faţa pericolului ameninţător al turcilor.

Şcoala s-a deschis în Răchitova mai întâi în anul 1857 şi s-a mutat dintr-un loc în altul prin case luate în arenda, mici şi necorespunzătoare.
În anul 1876 s-a ridicat scoala proprie din lemn, iar în anul 1900 s-a înălţat una dintre cele mai frumoase scoli din acest ţinut, cu un singur învăţător, deşi copii de şcoală erau în jur de 300.
Învăţătorul cel dintâi a fost Ioan Dragota, absolvent al preparandiei din Haţeg, în anii 1857-1875.

Din punct de vedere administrativ, de comună Răchitova a mai aparţinut şi satul Negoi, până în anul 1950, cu toate că se afla la o distanţă de 12 km; aceasta dovedeşte că în urmă cu sute de ani au făcut parte din aceeaşi posesiune feudală.
Începând cu 1950, satul Negoi a trecut în componenţa comunei Lunca Cernii, iar satul Mesteacăn, care până la această dată a aparţinut comunei Lunca Cernii, a intrat în componenţa comunei Răchitova.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu