Informații generale despre comuna Rîu de Mori - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Informații generale despre comuna Rîu de Mori

Țara Hațegului > Rîu de Mori
Localizare 45°29'47.53"N,  22°51'15.20"E
    
Comuna Rîu de Mori este situată în partea de sud-vest a judeţului, la 62 km de municipiul Deva şi la 18 km de Haţeg (oraşul cel mai apropiat). Teritoriul comunei ocupă o suprafață de 387 km², are un relief accidentat, fiind aşezat la poalele Munţilor Retezat.
Comuna este străbătută de cea mai mare apă curgătoare din Țara Hațegului – Râul Mare, şi de pâraiele Râuşor şi Sibișel.
În componenţa comunei intră satele : Rîu de Mori – satul de reşedinţă, satul Brazi, Clopotiva, Ohaba-Sibisel, Ostrov, Ostrovel, Ostrovu Mic, Sibisel, Șușeni, Unciuc şi Valea Diljii.
Faţă de centrul comunei, satele sunt situate la distanţe cuprinse între 1 km, Ostrovel şi 23 km, Ohaba-Sibișel.
Drumul judeţean DJ685 Rîu de Mori-Clopotiva-Cîrnești şi drumul naţional DN68 Caransebeș-Hațeg-Deva asigură legătura comunei cu reşedinţa judeţului, iar pe DJ686 Râu De Mori-Sântamăria Orlea cu calea ferată, la o depărtare de 18 km, unde se află staţia Subcetate.

Vecini:
– la nord cu comuna Toteşti,
– la nord-vest cu comuna Densuş,
– la vest cu comuna Sarmizegetusa,
– la sud-vest cu judeţul Caras Severin,
– la sud cu judeţul Gorj,
– la sud-est cu oraşul Uricani,
– la est cu comuna Sălaşu dc Sus
– la nord-est cu comuna Sântămăria Orlea.

Acces
Distanţa faţă de Deva, reşedinţa de judeţ : 62 km.
Căi de acces:
– drumuri judeţene DJ685,686,686 A cu o lungime totală de 41,2 km
– drumuri comunale DC79, 80, 81, 85 cu o lungime totală de 11,88 km
– drum naţional DN 68 Hațeg-Caransebeș pe o lungime de 2 km, tangenţial în partea de nord-vest.
La acestea se mai adaugă drumurile forestiere de pe teritoriul comunei care participă la realizarea circulaţiei în zonă.
Lungimea totală a drumurilor de pe teritoriul comunei : 53.08 km (DJ + DC).

Istoric
Descoperirile arheologice au scos la iveală urme de locuire din sec. IX-X, care atestă o populatie romano-slavă, înainte de penetraţia maghiarilor în Transilvania. În plus, formaţiunile voievodale şi cneziale existente la venirea maghiarilor în Transilvania, în Țara Hațegului şi alte locuri au opus o rezistenţă dârză asupririi feudale maghiare.
Cnezatele erau constituite din populaţie liberă conduse de juzi şi cneji. Ei se judecau după vechiul obicei al pământului (jus valachicum). Această situaţie s-a păstrat mult timp, până la sfârşitul veacului al XV-lea, mai ales la românii din Țara Hațegului, condusă de voievodul Litovoi.

Un episod de grea încercare pentru populaţia hunedoreană, îl constituie invazia tătarilor din anii 1241-1242, care jefuiesc ţinutul, ca şi invaziile turceşti de mai târziu.
În evul mediu, întregul ţinut al Hunedoarei era proprietate regală sau aparţinea nobililor care aveau în stăpânire castele şi cetăţi între care Deva, Hunedoara, Orlea şi altele.
În anul 1442, în ţinutul Hunedoara se declanşează lupta condusă de Ioan de Hunedoara împotriva cotropirii otomane, concretizata în bătăliile de la Sântimbru (judeţul Alba) şi Zeicani la Porţile de Fier ale Transilvaniei (comuna Samizegetusa).
Relieful, clima și cursurile de apă
Comuna Rîu de Mori este situată în Țara Hațegului, în partea de sud a Transilvaniei şi în partea de sud-vest a judeţului Hunedoara. Această incintă naturală este apărată ca un paravan de Munţii Retezat la sud, de Munţii Poiana Ruscă la vest şi spre răsărit de Munţii Sebeșului.
Zona este studiată şi denumită în Planul de Amenajare Teritorială a judeţului Hunedoara, «zona de sud» şi cuprinde Depresiunea Hațegului, Munţii Retezat, Parâng şi Șureanu.
Zona are profil predominant agrosilvic şi potenţial turistic şi hidroenergetic.

Masivul Retezat
Având numeroase piscuri cu înălţimi de peste 2200 m, Masivul Retezat are cea mai ridicată altitudine medie nu numai în Carpaţii Meridionali din care face parte ci şi din întregul lanţ al Carpaţilor româneşti.
Cele mai inalle vârfuri din masiv sunt : Peleaga (2509 m), Păpuşa (2500 m), Retezat (2482 m), Custura (2457 m), Bucura (2433 m) Slaveiu (2347 m), Vârful Mare (2346 m), Judele (2333 m), vârful Valea Rea (2311 m) etc.
Numele masivului vine de la numele vârfului Relezat, care deşi nu are cea mai mare înălţime, este totuşi cel mai pitoresc vârf fiind realizat, aşa cum spune o legendă, de un fier de plug aruncat cu mare mânie de unul din cei doi fraţi uriaşi care au sălăşluit cândva prin pârlea locului.

Limite : Masivul este limitat la nord de Depresiunea Hațegului, la sud valea Buta până în şaua Plaiului Mic şi de Lăpuşnicu Mare, la est de cursul inferior al Râului Bărbat şi talvegul unui pârâu plecat de sub curmătura Făgeţelului, iar la vest de Râu Mare care marchează limita cu Munţii Tarcu.

Geologie : Retezatul propriu-zis este format din şisturi cristaline şi granodiorite şi are înălţimi mai mari decât Retezatul Mic care este alcătuit din calcare.
Relieful glaciar ocupa cea mai mare întindere în Munţii Retezat. Circurile şi văile glaciare, împreună cu crestele alpine alcătuiesc tiparele majore ale acestui tip de relief. Prezenţa grohotişurilor caracteristice zonei se datoresc îngheţurilor şi dezgheţurilor repetate din perioada pleistocenă.

Relieful carstic poate fi găsit în zona Retezatului Mic, unde s-au descoperit peşteri şi avene interesante din punct de vedere speologic iar alpiniştii au la dispoziţie atât aici, cât şi în Retezatul Mare multe trasee prevăzute cu piloane.
Caracteristice sunt şi văile seci, dolinele (pe Valea svoabelor), avenele (avenul Stâna Tomii – a doua avenă verticală din ţară), peşterile (Zeicu) şi lapiezurile.
Clima în masiv: Topoclimatul subalpin din zona pădurilor şi a jnepenilor se caracterizează printr-un regim termic moderat, cu temperaturi lunare medii lunare care oscilează între 10 °C în august şi -10°C în februarie.

Media anuală a precipitaţiilor în zona alpină este între 800-1200 mm.
În zona alpină corespunzătoare tufărişurilor şi pajiştilor alpine, temperatura medie anuală are valori negative, iar media anuală a precipitaţiilor depăşeşte 1400 mm.

Hidrografia în masiv: Retezatul dispune de o reţea deasă de ape curgătoare care au ca destinație Lacul Gura Apei.
Lacul artificial Gura Apei, cu debit bogat şi permanent, execptie făcând zona Piatra – Iorgovanu undc datorită reliefului calcaros, circulaţia apelor de suprafaţa este intermitentă. Cele mai importante cursuri de apă sunt:
– Râul Mare format la confluenta Lăpușnicului Mare cu Râul Șes, Lăpușnicul Mare format din unirea pâraielor Peleaga cu Bucura şi îmbogăţit de unii afluenţi mai mici (Drăganu, Paltina, Berhina, Lăpuşnicu Mic, Slaveiu, Turcelu, Judele) Râul Bărbat provenind din lacurile Custura Mare, Custura Mică şi Ciumfu Mare.
– U.P. I Râuşor cuprinde în întregime bazinul paraului Râuşor cu scurgere în Râu Mare.

Afluenţii principali ai pârâului Râuşor sunt: Putinciu, Strugaru, Pârâul Sec Apa Şteviei, Valareasa, Clina, Surupeti. De asemenea, tot cu scurgere directă în Râu Mare, sunt paraurile Ciurila şi Valea Diljii, care constitue bazine separate.
Debitul relaliv mare al Râuşorului a determinat captarea şi dirijarea apei în lacul de acumulare al hidrocentralei de pe Râul Mare.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu