Informații generale despre comuna Sălașu de Sus - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Informații generale despre comuna Sălașu de Sus

Țara Hațegului > Sălașu de Sus
Localizare 45°30'37.66"N,  22°57'10.07"E
    
Comuna este situată în depresiunea Haţegului străjuită de masivul Retezat în partea de sud. Are un relief de şes şi colinar, fiind formată din 11 sate aşezate pe râurile ce izvorăsc din Retezat. Satele sunt situate la distanţe cuprinse între 3 km - Mălăieşti şi 7 km - Coroieşti, faţă de reşedinţa comunei, satul Sălaşu de Sus. Aria de întindere a comunei este de 223 km pătraţi.

Sălașu de Sus (în maghiară: Felsőszálláspatok, în germană: Oberbachdorf) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Coroiești, Mălăiești, Nucșoara, Ohaba de sub Piatră, Păros, Peștera, Râu Alb, Râu Mic, Sălașu de Jos, Sălașu de Sus (reședința) și Zăvoi. Comună este străbătută de 4 râuri – râul Nucşoara, râul Sălaş, râul Alb şi râul Ştrei.

Aşezată la poalele Retezatului, într-un ţinut de basm, comuna Sălaşu de Sus este fără îndoială una dintre cele mai frumoase din judeţul Hunedoara. Dincolo de frumuseţea locurilor, de aerul curat şi de peisajele care îţi taie respiraţia, se află oamenii comunei.

Climat
Comuna Sălaşu de Sus are un climat temperat, cu o primăvară ceva mai târzie şi precipitaţii peste media anuală pe ţară. Temperatură medie anuală de +8 grade C, cea mai scăzută în luna ianuarie (-4 grade C) şi cea mai ridicată în luna iulie (+18 grade C). Precipitaţiile medii anuale se ridică până la 700 mm. În timpul iernii precipitaţiile sub formă de ninsoare durează 4 luni.

Tot ca o caracteristică a zonei este că prezintă şi un relative adăpost în direcţia vânturilor.
Comuna beneficiază de locuri cu plante rare declarate monumente ale naturii: Poiana cu narcise şi exemplarele de floră din dealul poienii cu jneapăn pitic.

Istoric
Primul document istoric care certifică existenţa locului este din anul 1360.Potrivit numeroaselor descoperiri arheologice făcute în această zonă, Sălaşu de Sus prezintă o istorie multimilenară. Există dovezi importante în special din epoca Neoliticului a comunei primitive, precum piatră cioplită, sculptată, două comori conţinând sute de mone.
Primul document istoric care certifică existenţa locului este din anul 1360. Potrivit numeroaselor descoperiri arheologice făcute în această zonă, Sălaşu de Sus prezintă o istorie multimilenară. Există dovezi importante în special din epoca Neoliticului a comunei primitive, precum piatră cioplită, sculptată, două comori conţinând sute de monede din cupru şi două ulcele de lut datate în vreme macedoniană, mai precis în perioada regelui Filip al II, precum şi sute de dinari romani din argint.
Prima comoară a fost descoperită în 1935, iar cea de-a două în 1956. Din perioada dominaţiei romane, Legiunea Gemina a XIII-a, există vestigii precum cărămida, monumente funerare (reprezentându-l pe Hercule), oale etc. Numele de comună – Sălaşu de Sus se pare că înseamnă ,,aşezare mai puţin stabilă”, iar în literatura de specialitate se foloseşte expresia ,,reşedinţă de sezon”.
Casă tradițională din Sălașu de Sus, aici >
Tradiții
Târguri - Se organizează Târgul de Sf. Gheorghe - 23 aprilie şi Târgul de Sf. Constantin şi Elena - 8 mai.
Tradiţionala Nedee, Are loc în fiecare an în luna mai.
Împuşcatul cerbului - Coroieşti
Împuşcatul cerbului este un obicei cu răspândire mai largă, ce se desfăşoară între Crăciun şi Anul Nou. El era practicat pe scară largă în multe sate din zona Haţeg şi probabil şi din alte regiuni. Obiceiul este pre-creştin. Personajele principale sunt cerbul şi blojul. Aceştia, însoţiţi de un alai numeros, merg prin toate gospodăriile, unde sunt omeniţi cu carne, cârnaţi, pâine şi vin. Costumele sunt groteşti.
Blojul îl ademenşte pe cerb într-o livadă, în bătaia puştii vânătorului, care îl omoară. Paradoxal, blojul îl jeleşte. Sătenii susţin că ambele personaje sunt negative. Cerbul ar fi anul vechi, care se duce fără a fi regretat de cineva, pentru că este asociat cu relele şi neîmplinirile, astfel încât ar merita să fie eliminate.
Blojul este viclean, profită de naivitatea cerbului, îl duce spre moarte, dar apoi îl regretă pentru că el, blojul, nu are sens decât prin asociere cu cerbul.  

Relief, agricultură, resurse
Relieful este predominant deluros depăşind cu puţin altitudinea de 500 m. Pe fondul unor soluri de pădure, podzolice brune gălbui şi brune acide. Pădurile sunt alcătuite din brad şi fag care alternează cu gorun. Caracteristice zonei sunt şi fâneţele şi păşunile naturale, cuprinzând circa două treimi din suprafaţa agricolă de 10.500 ha.

Agricultură şi creşterea animalelor sunt principalele ocupaţii ale localnicilor. Terenul arabil este de 1940 ha, pe care se cultivă culturi tradiţionale cum ar fi cartof, porumb şi grâu. Nu există amenajate exploataţii pomicole, legumicole, viticole şi piscicole. La nivelul comunei se găsesc 1200 capete bovine şi cabaline plus 2000 ovine.

Exploatarea lemnului şi a fondului special existent format de bazinele râurilor ce străbat comună, precum şi investiţiile în agricultură sau zootehnie sunt alte posibilităţi interesante ale zonei.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu