Gastronomia locală din microregiunea Țara Hațegului - Ținutul Pădurenilor - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Gastronomia locală din microregiunea Țara Hațegului - Ținutul Pădurenilor

Viață rurală
1. Preparate culinare,  brand turistic
În Ținutul Pădurenilor, cea mai cunoscută dintre bucate este PLĂCINTA PĂDURENEASCĂ, obținută după o rețetă transmisă din generație în generație.
„În pădurenime nu poţi să spui că ai fost dacă nu ai gustat măcar o plăcintă pădurenească şi nu ai băut un pahar de vinars. Eu consider că cel mai important brand turistic al pădurenilor sunt plăcintele pădureneşti coapte în tigaie de fontă şi cu brânză nesărată, gustoase cum numai o pădureancă poate să le facă. După o zi de lucru la câmp, pădurencele întind masă mare unde servesc sarmalele pădureneşti sau varză fiartă pe os de porc. Şi ca să se dreagă, tot omul mănâncă o zeamă groasă de cartofi cu brânză de oaie frământată. Eu sunt convins că turismul în Ținutul Pădurenilor se poate baza şi numai pe aceste bucate”, explică etnologul Rusalin Işfănoni (http://glasul-hd.ro/tinutul-padurenilor-un-izvor-de-cultura-si-civilizatie-portul-popular-si-preparatele-traditionale-ii-fac-pe-padureni-unici).
Plăcintele se prepară din aluat obținut din făină, smântână, sare și lapte. Acest aluat se întinde în formă rotundă  și se umple cu un amestec de brânză de vaci cu telemea, smântână și ou și  puțin mălai măcinat fin și mărar tocat. Amestecul este numit scrob. Se îndoaie în  șase și se taie la colţuri, după care se prăjește în puțin ulei.
Aurelia Muntean din Poieniţa Voinii, explică cum se fac plăcintele:  
“Nu e greu, aveți nevoie de fâină, ouă, brânză, zămăchișă. Laptele pe care îl mulgi de la vacă se pune pe foc și la urmă când dă să fiarbă se pune o lingură două de oțet să se strângă, deci asta îi zămăchișa. După ce terminăm aluatul de frământat se face semnul crucii ca la noi la creștini. După ce sunt umplute cu trei feluri de brânză și două tipuri de smântână, plăcintele merg la prăjit pe soba tradițională”.
2. Alte preparate din gastronomia locală
Țara Hațegului este cunoscută și pentru VÎRŞLI DE SALAŞU, produs tradițional omologat. Se produc dupa o rețetă veche de sute de ani, din carne de capră combinată cu cea de oaie. După ce carnea este ținută la macerat cateva zile, se condimentează dupa o rețetă proprie si cu ea se umplu mațele de oaie. Virșli sunt făcuți perechi, se așează pe bețe și se introduc 2-3 ore intr-un cuptor de cărămidă încins cu lemn de brad. Sunt copți și afumati iar dupa ce se usucă pot fi consumati cruzi sau fierți.
Produsul este unic in lume. Pe vremuri erau in zonă aproximativ 20 de familii care preparau virșli, dar acum au ramas numai câteva. Totul este secret, de la modul de selectie și prelucrare a cărnii și până la condimentarea produsului, la coacere și afumare. Procesul de fabricare necesită mult timp pentru că totul se face manual, iar gustul nu se aseamană cu nici un produs existent pe piață. Rețeta se deosebeste de cea a virșlilor de Brad, care in loc de coacere în cuptor se pun la fiert.

Alte preparate din gastronomia locală
Mâncărurile gătite în bazinul Hațegului și Pădureni se preparau  pe sobe construite special, numite căloni, înlocuit cu şpoarul sau ploatănul, la cuptorul din curte și în țest.
Căloniul era construit în cameră. Avea o vatră deschisă, înaltă de 40-50 cm, numită pomnol,  peste care se ridica un coș piramidal, băbura, din împletitură de nuiele lipită cu pământ, care asigura evacuarea fumului în pod, unde era preluat de un alt coș cilindric, numit capră. La căloni, focul bătea lateral, astfel că oala trebuia mereu întoarsă pentru ca mâncarea să fiarbă. La casele noi construite cu mai multe încăperi, a fost adoptat cuptorul de gătit cu plită, numit şpoar,  cu eficientă mult mai mare.
În cuptorul din curte se  cocea pâinea și colacii. Țestul, din pământ sau fontă era folosit  pentru copt, când se făcea o singură pâine dospită, mălai  din făină de porumb sau mei  și lipin  (pâine nedospită).

Pâinea (pita) era alimentul de bază. Se făcea din făină de  grâu, de secară sau orz, consumat în toate anotimpurile. Ea asigură hrana zilnică a locuitorilor, dar are și funcție rituală și ceremonială când este folosită în împrejurări speciale.  
Pâinea rituală are denumiri specifice în funcție de  împrejurările în care este folosită spre a fi dăruită și  consumată ritualic. Astfel, pâinea pusă pe masa ursitoarelor este numită pogace. Pentru sărbătorile religioase, la nunți și pomenirea morților, ca și la sărbătorile de peste an, se coceau colaci împletiți de formă rotundă. Colacii de Crăciun, erau numiți crăciuniţe, iar cei de la Paști - păştiţe. La Crăciun  și la 9 Martie,  când  erau sărbătoriți cei 40 de  Mucenici din Sevastia, se făceau colăcei speciali de forma cifrei 8, simbol al infinitului, cu  puternică încărcătură apotropaică.  Se mai dăruiau colaci la Nedei, la nuntă, colacul de nuntă, în cinstea mirilor. La masa de nuntă se serveau colacii numiți  ţipăi. La Sf. Ion se dăruia colacul numit păpușa lui Sântion. În ritualul de însoțire a tinerilor, care avea loc la  Sântoader se schimbau colacii numiți pupeze sau brăduleți.

Uneori, în locul pâinii se mânca mămăligă din mălai sau orz, numită mandră.
Mămăliga se mânca numai cu anumite preparate: lapte fiert sau acru, brânză, ouă,, varză călită și  bureți prăjiți.
Alimentele de bază constau în produse de proveniență animală: carne, produse lactate, ouă și vegetală, majoritatea din grădina proprie: cartofi, varză, ardei , roșii,  mazăre, fasole, zarzavaturi  și culese din păduri: ciuperci, fructe de pădure.
Conform tradiției creștine,  anul alimentar cuprinde  perioade de  post, înaintea marilor sărbători, La Crăciun, șase  săptămâni, la Paști, șapte săptămâni, înainte de  Sfinții Petru și Pavel (29 Iunie) și  înainte de  Adormirea Maicii Domnului (15 August).
Mâncarea de post se pregătea  fără carne sau produse din carne, ouă și lactate, untură. În această perioadă se găteau supe de legume și ciorbe acrite cu zeamă de varză, moare, numite zeamă, mâncăruri diferite din fasole, cartofi, mazăre ş.a.
Tot astfel se numește și fiertura de  tărâțe în apă cu sare.
Papa din moare de curechi  este o  fiertură din zeamă de varză îngroșată cu făină de porumb. Se consumă cu mălai sau mămăligă.
Mojdeiul de usturoi se prepară prin zdrobirea usturoiului în piuă și sărarea lui. Se consumă cu mămăligă sau mălai.   
Sarmalele de post foloseau în loc de  carne, ca umplutură, mălai zdrobit mare sau ciuperci.    
Liptari cu mălai.  Magiun de prune muiat în apă. Se mănâncă cu mămăligă sau mălai.
Mazărea  bătută (fasole uscată  fiartă și  zdrobită), și  grâul fiert cu miere ca și compoturile, magiunurile, mierea sau mujdeiul se puteau consuma și reci.
Mâncăruri de post.
Zama, este ciorbă de legume, fasole și cartofi.
Din semințe de dovleac  se face un terci numit tambura,  care se pregătește astfel. Semințele  sunt mai întâi zdrobite în piuă, apoi se cern și se alege făina, care se umezește cu apă caldă, se bate bine și se pune în apă clocotită.
Cirul se prepară din făină  cu apă, făcută cocoloaşe, care se fierbeau și se serveau ca o zeamă sau cu rântaş (diresală): ceapă prăjită în ulei, cu boia.
Cocânţăul   este  tot o zeamă preparată din ceapă, făină și apă.
Crumpenii,  cartofii  se prepară  sub formă de mâncăruri zemoase,  cu  diresală  de ceapă cu boia, prăjiți, fierți sau copți.
Cisăliţa  este o fiertură de măceșe sau prune consumată cu mălai sau mămăligă.
Mâncăruri de frupt.
Mâncărurile din restul anului erau numite de frupt. În această perioadă  se poate găti cu untură de porc., însă carnea se consuma numai duminica.
Fierturi:
Zama din legume, cu cartofi, fasole, cu sau fără carne se găteşte aproape zilnic.  Leveşul  (supa de pui) se pregătește duminica și  la mesele festive.
La începutul verii se gătește frecvent salată verde fiartă în lapte, peste care se pune, la servire, lapte prins (acru).
În Hațeg, mielul este  preparatul ritual de Paști.
Din el se prepară ciorbă, friptură și papricaș.
Din porc: se  prepara slănina, untura, pecina, păstrată la saramură, oase cu carne pe ele, afumate, cârnați, caltaboși.
Carnea de vită era foarte puțin folosită în bucătăria Țării Hațegului și Pădurenii Hunedoarei.
Atunci când se tăia un vițel  carnea folosită  la ciorbe și papricaș cu multă ceapă, boia și bulion.
Mâncărurile scăzute:
Cele mai frecvente sunt papricașul de crumpeni, crumpeni fripți, mâncare de curechi (varză) fiartă cu carne de porc sau oaie, sarmalele numite curechi cu pere, tocana de porc cu mămăliguță, ouă prăjite sau fierte.
Carnea de pasăre, de porc, de miel, oaie sau vită se consuma destul de rar, duminica și la sărbători. La Pădureni, mieii nu se tăiau la Paști, ci numai la Nedeie.
Aluaturi (Cocături).
Frecvent aluaturile se pregăteau prin prăjire în tigaie (tiganea din fontă, înaltă). Acestea erau servite uneori ca felul al doilea sau ca desert.
În zilele de post aluaturile frecvente erau păriciorii, și pancovele din aluat obținut din făină, puțin ulei și apă, prăjite în ulei.
În zilele de frupt se prepară plăcinta pădurenească.
Clătitele sunt gătite peste tot sub numele de scoverzi sau pupi.

Aluatul se preparată din făină, ouă, lapte și puțină sare. Dacă se fac dulci, se pune și o linguriță de zahăr. Aluatul se bate până se obține consistența  de smântână groasă, apoi se prăjesc în ulei încins. Se servesc  cu brânză, dulceață, miere sau zahăr.
Mălaiul se prepară din făină de mei sau porumb amestecată cu apă și zahăr. Se coace în țest sau cuptor.
Din a doua jumătate a secolului XX  s-au răspândit în ținut  prăjiturile din foietaj, cozonacul cu nucă, mac sau rahat, cornulețele și tortul, numit local turtată.
Fructele consumate sunt mere, pere și prune. Din celelalte fructe se găsesc puține, pentru ele solul fiind neprielnic. Fructele  se consumă proaspete. Iarna se păstrează în fânul din podul şurii și în  pimniță. Tot din aceste fructe se prepară vara gemuri, magiun, un aliment esențial în zilele de post.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu