Traseu turistic Ghelari - Vadu Dobrii - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Traseu turistic Ghelari - Vadu Dobrii

Trasee > Ținutul Pădurenilor
2. Comuna Ghelari – Vadu Dobrii
Posibilităţi de acces: din oraşul Hunedoara, 18 km drum modernizat la Ghelari (microbuz)
Distanță
A. 1 h 27 min (47,3 km) prin DJ687D, DC103A și DJ687E, 1 h 24 min fără trafic
B. 49 min (24,2 km) prin DJ687E 49 min fără trafic
C. 1 h 29 min (57,6 km) prin DJ687D 1 h 27 min fără trafic
Caracteristici: traversarea prin partea de est şi centrală a masivului Poiana Ruscă cu străbaterea platoului înalt. Traseu uşor de parcurs pe drum comunal şi forestier, dar istovitor din cauza lungimii. Nu prezintă dificultăţi de orientare. Diferenţă de nivel: 500 m.
Comuna Ghelari, situată la altitudinea de 700–740 m, în extremitatea estică a platoului înalt din Munţii Poiana Ruscă, este o localitate de „pădureni“ cu vechi tradiţii în minerit. Înainte de 1989 a devenit un important centru minier pentru exploatarea minereurilor de fier. Din punct de vedere arhitectonic, elementul dominant este o biserică monumentală care depăşeşte cu mult în înălţime toate clădirile comunale.

Din centrul comunei, coborîm pe strada principală spre sud în direcţia căminului cultural. După 200 m, trecem printr-o zonă de şa, din care la dreapta se desface drumul spre valea Retişoara, unde se află vechea gară a trenului care lega în trecut exploatarea minieră cu furnalele de la Hunedoara. Din această sa se deschide spre stînga noastră prima vedere asupra
pereţilor ruginii ai carierei vechi, din care acum cîteva decenii se mai exploata minereul de fier. După 500 m, înainte de a ajunge la cartierul nou, în dreptul unui indicator (spre Bunila), cotim pe o stradă la dreapta, iar după încă 300 m, spre stînga. În curînd ieşim din localitate şi drumul începe să urce lin spre dealul Mesteacănului.

În jurul nostru se deschide o privelişte din ce în ce mai largă asupra platoului Munţilor Poiana Ruscă spre nord-est şi asupra partii de sud-est a masivului în direcţia opusă.
La vizibilitate bună, în ultimul plan, spre sud, se conturează Munţii Retezat. Pe platou zărim spre nord-vest localităţile Plop, Cerişor şi Lelese. înspre est, pe platforma de care ne separă valea Tăului, se ridică blocurile din cartierul nou al Ghelarului.

De la Ghelari pînă la Vadu Dobrii drumul se menţine pe o distanţa de 21 km pe culmea („piciorul“) care urcă aproape imperceptibil pînă în zona centrală a masivului. După 2 km, de la Ghelari, trecem prin satul Ruda, a doua localitate de pădureni de pe traseu. Continuăm spre vest drumul de culme care, după ce ocoleşte un deal plat, coboară spre zona de şa în care se află situat satul Poieniţa Voinii. La intrarea în localitate, remarcam pe
culmea îngustă din dreapta drumului, într-o poziţie deosebit de pitorească, o bisericuţă cu acoperiş roşu de ţiglă.
După ce trecem de Poieniţa Voinii, drumul ocoleşte pe la nord dealul Plesa, pentru a ajunge după 3 km în satul Bunila. Spre nord (la dreapta noastră) se află valea Poieniţei, sau valea Peştişele, dincolo de care se zăresc pe culme localitatea Alun şi cariera în care se exploatează marmura de Alun. Din dreptul dealului Plesa avem o frumoasă privelişte asupra văii care separă cele două sate de pădureni şi asupra numeroaselor terase amenajate în trecut de mîna omului în vederea asigurării unui minim de teren cultivabil necesar traiului.

Drumul traversează localitatea şi continuă pe culme spre Vadu Dobrii.
După 4 km, încep să apară primele pilcuri de pădure şi se conturează o pantă care marchează trecerea de la zona de platou înalt despădurită la zona muntoasă propriu-zisă, împădurită. În curînd ajungem la marginea zonei de pădure compactă. Aici întîlnim pe dreapta drumul care vine de la satele Sohodol şi Lelese. Cotim la stangă şi urmăm drumul în lungul marginii pădurii. Peste 1,6 km ne aflăm în dreptul vîrfului Muncelul (1149 m), cel mai înalt punct din traseu. În continuare, drumul coboară lin pe dealul Gruiului şi ajunge după 1,5 km la Vadu Dobrii.

La intrarea în localitate întîlnim pe dreapta ruinele staţiei de funicular prin care în trecut era transportat minereul de fier la Ghelari. Vechile exploatări se află la 350 m spre sud, pe versantul văii Bîlii.
Vadu Dobrii, una din puţinele localităţi din ţară situate la peste 1000 m altitudine, este aşezarea de pădureni cea mai înaltă (în jur de 1100 m) din Munţii Poiana Ruscă. Satul se întinde pe 3 km în lungul culmii despădurite a Gruiului. Denumirea aşezării pare a se explica prin poziţia ei langă zona de colmatare (vad) cu luncă largă, a văii Dobra. Sat a fost intemeiat de munteni adusi in Tinutul Padurenilor pentru bocsarit.

Intr-o perioada scurta (1700-1800), muntenii mentionati sunt asimilati de catre padureni. O contribute decisiva a avut-o, desigur, cultura populara robusta a padurenilor. Ne referim la port, obiceiuri, cantece, dansuri. La inceputul sec. al XX-lea, doar numele de familie, tenul brunet si, eventual, tipul antropologic mediteranean tradeaza originea lor munteana. La ieşirea din Vadu Dobrii spre vest se află unul din nodurile principale ale căilor de comunicaţie din interiorul masivului. Către nord se desprind drumurile carosabile spre localitatea Dobra, pe valea Dobra (valea Bătrîna), spre Hunedoara, pe valea Runcu şi drumul de care pe culme spre Poiana Răchitele – Muncelul Mic. Înspre est coboară un drum forestier în valea Bîlii care duce spre Hăşdău, iar spre vest continuă prin lunca Vadului drumul către Ruschiţa.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu