Obiective istorice în comuna Sântamaria Orlea - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Obiective istorice în comuna Sântamaria Orlea

Țara Hațegului > Sântamaria Orlea
1. Biserica Reformată Sîntamaria Orlea
Biserica reformată, odinioară ortodoxă, este ridicată în piatră de cnezii din familia Cândea la sfarsitul sec. XIII in stil romantic, alcatuită dintr-o navă dreptunghiulară tăvănită, cu turn decroșat pe fațada de vest, tribuna de lemn pe stalpi de zid la vest, și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe nervuri.
În interior se află un ansamblu de pictură murală comportând trei straturi realizate în trei etape succesive: primul, cuprinzand două cruci de consacrație, aparșinând chiar etapei construirii bisericii; al doilea, operă a unui pictor peregrin originar din sud-vestul
peninsulei Balcanice, datat printr-o inscriptie fragmentara la 1311, căruia îi pot fi atribuite picturile din naos; al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare, unui pictor local și de cele de pe pereții de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formație occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400.

Acces: În satul de resedință al comunei, la intrarea dinspre orasul Hațeg, pe partea stângă.
2. Castelul Kendeffy
Se află în localitatea Sintămăria-Orlea din județul Hunedoara. A fost construit de către familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogați la acea vreme, care aveau nevoie de o reședință în Țara Hațegului. Edificiul a fost naționalizat în 1946 de către comuniști, iar din anul 1982 castelul a fost preluat de către Administrația județeană Hunedoara și transformat în hotel.

Familia Kendeffy era de origine cumană, prima atestare documentară a acesteia datând din anul 1236. Ioan, fiul lui Kende din Râu de Mori, a fost scutit de orice serviciu cnezial de voievodul transilvanean în anul 1406, iar în 1415 a avut deja privilegiu nobiliar. Regele Sigismund dăruieşte susnumitului Ioan, blazon familial. Ioan a avut doi fii, astfel familia s-a despărţit în două ramuri, cea de Kendeffy şi cea de Kenderessy. Ambii fraţi au primit drept de paloş de la regele Matia Corvinul.
Ridicarea pe plan politic şi economic a familiei a fost posibilă mai ales prin căsătorii, efectuate cu membrii familiilor de nobili înalţi, în acest mod familia Kendeffy a procurat moşii întinse în partea de sud a comitatului Hunedoara, în regiunea Haţegului. Familia a deţinut trei reşedinţe impunătoare în zonă, printe care si castelul din Sântămăria-Orlea care a avut mai multe faze de construcţie.
Prima dovadă scrisă a construcţiilor efectuate la Sintămăria-Orlea este un contract din anul 1777, referitor la construirea edificiului. La această fază de construcţie se referă şi placa comemorativă plasată deasupra intrării principale, care marchează data de 1782.
Castelul Kendeffy se află aproape de centrul localităţii, se înalţă deasupra drumului care leagă satele Râu de Mori şi Sântămăria-Orlea. Clădirea are un plan aproape dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Castelul plasat pe o înălţime delimitată printr-un parapet construit din piatră şi cărămidă, şi accesibil prin două rampe, are un aspect predominant neogotic, prin următoarele elemente arhitecturale: turnul, balustrada cu crenel, fiale, ferestre în arc frânt, balconul mic, şi datorită compoziţiei sale asimetrice.

Mobilierul vechi al castelului a dispărut aproape în totalitate. Bazându-ne pe inventarele scrise şi pe puţinele fotografii din epocă, putem spune că la sfârşitul secolului al XIX-lea au dominat piesele de mobilier sculptate din stejar, iar în încăperile cu funcţie reprezentativă (cum era sufrageria şi sala de fumat), pe lângă mobilierul pretenţios, erau expuse şi o serie de obiecte de artă, cărţi, arme, trofee de vânat. Folosind blazoane şi scuturi pictate, interioarele au încercat să evoce evul mediu, această tendinţă alăturându-se organic modului romantic în care au fost concepute faţadele clădirii.

Acces: de pe drumul national Simeria – Hateg – Petrosani ce traverseaza satul Sîntamaria-Orlea, în centrul satului la dreapta pe soseaua spre Vadu si Sacel. Castelul este proprietate particulara.
3. Biserica Sfântul Gheorghe din Sînpetru
Pe acest loc se afla inițial o biserică din lemn. În secolele XII – XV, pe locul bisericii din lemn s-a construit o alta de piatra. Portalul de sud a fost cioplit din piatra romană refolosită. Stilul constructiei se află la interferența romanicului cu goticul. De-a lungul timpului  însa, biserica a suferit numeroase modificări.

Acces: În satul Sînpetru, pe șoseaua principală care vine de la Sântamăria Orlea și duce spre satul Unciuc, de la biserica ortodoxă nouă, la stânga pe drumul pietruit.
La prima intersectie, pe partea stânga, se afla curtea bisericii Sfântul Gheorghe.
Sursa: www.ici.ro
4. Castelul Nopcsa, Săcel
Castelul Nopcsa este situat în localitatea Săcel, comună Sântămăria-Orlea, judeţul Hunedoara, Transilvania. Castelul a fost reşedinţa uneia dintre cele cele mai ciudate familii din Transilvania. Arhitectura lui sobră poate fi văzută şi astăzi în satul Săcel (între Sântămăria-Orlea şi Râu de Mori, DJ 686).
Clădirea este într-o stare avansată de degradare, dar respira încă teribilă istorie a clanului Nopcsa.

Povestea clanului Nopcsa este acum trecut încheiat. Familia lor, care a fost una dintre cele mai celebre în toată Transilvania, s-a stins în mod dramatic odată cu ULTIMUL NOPCSA.
Castelul nu are mai mult de 200 de ani, dar familia Nopcsa, care şi-a avut aici ultima reşedinţă, este atestată documentar de la 1367.
Castelul de la Săcel, fosta proprietate a familiei, amiteste de o lume astăzi trecută. O lume cu baroni şi contese, trăsuri şi castele, baluri şi jafuri. Istoria clanului Nopcsa se împleteşte cu trecutul mai multor famili nobiliare din Transilvania, între care şi a Huniazilor. Numele lor, Nopchia, care înseamnă „Noapte”, a fost maghiarizat după 1701 devenind Nopcsa.
5. Alte obiective
    
1. Cetatea Regală a Hațegului  
Ruinele Cetăţii Regale a Haţegului se găsesc pe dealul Orlea (490m), pe teritoriul satului Subcetate, localizat la 6 km de Haţeg. Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Deşi in prezent are dimensiuni modeste, se presupune ca a avut trei sau patru nivele, ale căror deschideri s-au pierdut cu totul cu excepţia unui frag­ment de ancadrament cu muchie teşită. Aceasta e realizată dintr-un turn hexagonal inconjurat de un şanţ de apărare.
Cetatea Haţegului era locul unde  castelanul administra teritoriul districtului haţegan, în numele regalităţii ungare. În perioada medievală, avea rol militar si politic. Este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Ţării Haţegului (1247).

2. Ruinele de la Ciopeia
In hotarul satului Ciopea se afla urmele unor constructii romane, iar în albia Streiului sunt vizibile urmele unui vechi pod de piatra, despre care s-a presupus ca este roman, dar ultimele ipoteze îl plasează în perioada medievală. Piciorul podului de piatră este încă vizibil.

3. Ruinele Bisericii din Subcetate, detalii aici >

4. Drumul roman Bărăști - Subcetate, detalii aici >
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu