Obiective turistice limitrofe microregiunii Hațeg - Ținutul Pădurenilor - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Obiective turistice limitrofe microregiunii Hațeg - Ținutul Pădurenilor

1. Castelul Corvinilor, Hunedoara
Castelul Corvinilor impresionează prin prezenţa sa, ce domină oraşul Hunedoara. Pentru cei atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai atractive din spaţiul european. Detalii aici >
2. Biserica de lemn din Brâznic
Biserica de lemn din Brâznic, comuna Ilia, județul Hunedoara a fost ctitorită aproximativ între 1650-1700 . Are hramul „Sf.Cuvioasă Paraschiva”. Figurează pe lista monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Brâznic, comuna Ilia Biserica de lemn din Brâznic Biserica de lemn din Brâznic,detaliuÎn vatra veche a localității a fost ridicată, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, și biserica din Brâznic, sat situat la sud de Mureș; lăcașul, închinat „Cuvioasei Parascheva”, figurează pe lista monumentelor istorice românești.
Prin absida-i nedecroșată, poligonală cu trei laturi, și nava de dimensiuni modeste, se înscrie, tipologic, în categoria edificiilor ecleziastice de plan dreptunghiular.

Clopotnița poziționată pe axul acoperișului, și-a făcut apariția abia în secolul al XIX-lea, prilej cu care s-a procedat și la o alungire a spațiului interior, corespunzătoare pronaosului actual. Zestrea picturală originară, de factură postbrâncovenească, a fost executată după mijlocul secolului al XVIII-lea, finanțatorii acesteia fiind enumerați, parțial, în pisania peretelui nordic al altarului. Registrul împărătesc al tâmplei, datat, pe baza inscripției unei icoane a „Maicii Domnului cu Pruncul”, la 1699 de 15 februarie”, a fost reîmprospătat, la sfărșitul secolului al XIX-lea, de zugravul Dionisie Iuga din Nicula (jud. Cluj).
Renovării din 1920 îi corespunde înlocuirea învelitorii inițiale din șiță cu alta mai trainică, din țiglă; coiful evazat al clopotniței a fost învelit în tablă.
După anul 1895, când s-a finalizat actuala biserică de zid, vechiul lăcaș, consemnat atât de conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a fost dezafectat cultului.
3. Sarmizegetusa Regia și Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei
Cetati dacice Muntii Orastiei
Complexul fortificat, cunoscut sub numele generic de Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, este situat în sectorul central şi vestic al Munţilor Orăştie fiind concentrate în jurul râului Grădiştei, ce izvorăşte din masivul Godeanu şi se varsă în râul Mureş la Orăştie. Cetăţile sunt răspândite de-a lungul numeroaselor văi ale masivului, dispuse pe terase naturale sau artificiale, la o altitudine care variază între valorile de 500-950m, formează o serie de habitate, cele mai multe fortificate, care domină drumurile de acces către habitatul principal, Sarmizegetusa, de pe culmile Dealului Grădiştea aflat la 1200 m altitudine.

Cele 6 cetăţi înscrise în anul 1999 pe Lista patrimoniului mondial UNESCO sunt: Sarmizegetusa Regia - Grădiştea de Munte, Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru, Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie, Cetatea dacică de la Băniţa, Cetatea dacică de la Căpâlna.

Aceste cetăţi fac parte din sistemul defensiv conceput de daci pentru apărarea centrului de putere Sarmizegetusa Regia - Grădiştea de Munte.

Aici turistul este impresionat de marele santural circulare cu cameră-altar central, de sanctuarul rectangular de tip aliniament cu tamburi din piatră de calcar, de dalajele din piatră, sesizate mai ales în interiorul aşezării, aşezate direct pe sol au dimensiuni impresionante, drumul către zona sacră are o lărgime de circa 5 metri.

Zidurile de incită de mari dimensiuni şi turnuri de apărare completau sistemul de aparare al cetaţii sacre a dacilor.  
Se presupune că pe actualul amplasament exista un loc de cult, devenit Muntele sacru al dacilor (Kogaionon), în prima jumătate a sec. I a.Chr., când Deceneu accede la titlul de mare preot. Înscrise pe Lista patrimonului mondial UNESCO, cetăţile dacice alături de Sarmizegetusa Regia, certifică valoarea şi împortanţa lor nu numai pentru patrimoniul cultural naţional ci şi pentru patrimoniul cultural al umanităţii.
Imaginile cetăților dacice publicate de patrimoniu.gov.ro:
1. Sarmizegetusa Regia - Grădiştea de Munte, cod LMI HD-I-s-A
2. Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, cod LMI HD-I-s-A-03178
3. Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru, cod LMI HD-I-s-A-03181
4. Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie, cod LMI HD-I-s-A-03200
5. Cetatea dacică de la Băniţa, cod LMI HD-I-s-A-03156
6. Cetatea dacică de la Căpâlna, cod LMI AB-I-s-A-00020
4. Mănăstirea Prislop
Sfânta Mănăstire Prislop se află la 13 km de oraşul Haţeg şi la 16 km de municipiul Hunedoara. Este amplasată într-o zonă pitorească, la altitudinea de 580 m, într-o poieniţă străjuită de culmile domoale ale Munţilor Poiana Ruscă (Dl. Prislop 778 m). Detalii aici >>
5. Rezervaţia de Zimbri din Pădurea Silvuţ, Hațeg
Rezervatia de zimbri de la Hațeg este printre puținele locuri din Europa unde trăieste zimbrul (bison bonasus). Această specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală este aproape disparută. Mai există doar 3600 de zimbri la nivel mondial, un rezultat bun putem spune, dacă ne gândim ca la un moment dat ramasesera doar 12 exemplare. Detalii aici >
6. Obiective din vecinătatea Devei
Cetatea Devei
Cetatea Deva (Castrum Deve) este așezată pe măgura andezitică a Dealului Cetății, în NV orașului, la o altitudine de 371 m. Cetatea Devei a fost construită pe urmele unei fortificații daco romane.
Primele lucrări de edificare datează din primii ani ai secolului XI, dupa înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad). Alte lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza II (1141-1161), când au sosit primii colonialiști germani în Ardeal.
Cel mai plauzibil însă, cetatea a fost înălțată în jurul anului 1250, în timpul regelui Bela IV, după năvălirea tătarilor din 1241, care a pustiit Valea Mureșului.
Înălțată într-o zonă strategică, la îngustarea Văii Mureșului și pătrunderea râului în defileul dintre Munții Poiana Ruscă și Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăți ale Transilvaniei.

Urmând cursul istoriei, cetatea a avut rol de apărare împotriva tătarilor și a altor potențiali dușmani care urmăreau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobili în fața răscoalelor țărănești, reședință nobiliară, închisoare și garnizoană, a asigurat protecția călătorilor și a comercianților care circulau în lungul Văii Mureșului.
Prima atestare documentară a cetății datează din anul 1269, când într-un act emis de Ștefan Duce al Transilvaniei, se amintește de “Castrum Deva”. Cetatea a fost reședință voievodală începând din 1307, iar în secolele XIV si XV district militar valah având în jurisdicție patru districte românești. Începând cu 1453, Iancu de Hunedoara a transformat-o în castel nobiliar, ajungând astfel printre cele mai puternice cetăți ale Transilvaniei. În timpul năvălirii turcilor din anii 1550, 1552, și 1557, cetatea a suferit asedii otomane, fiind ocupată în 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat-o reginei Isabela a Ungariei și fiului său Ioan Sigismund. Cetatea a funcționat în secolul XVI și ca închisoare, aici fiind întemnițați umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene și Moise Secuiul, conducătorul nobilimii tansilvănene ostile puterii imperiale. În celula în care a fost întemnițat David Ferencz a fost amplasată în anul 1948 o placă comemorativă.
Cetatea a avut un rol important în înăbușirea răscoalelor țărănești din 1437, 1514 și 1527.

În secolul XVII cetatea a fost stăpânită de nobilii Gabriel Bethlen și Stefan Bethlen, Gheorghe Rakoczy I și Acațiu Barcsay, perioadă în care s-au făcut lucrări de reparații și s-a ridicat bastionul circular din partea de sud. Din 1686 cetatea trece în stăpânire austriacă, care se va menține până în secolul XIX. Începând cu 1713, guvernatorul Transilvaniei, Ioan Steinwille, care își avea reședința la Deva încasează de la populație un impozit de 50.000 de florini cu care construiește noi fortificații și întărește cetatea, cu două bastioane în partea de est și cazemate în partea de vest.
În timpul răscoalei din 1782 cetatea a fost ocupată vremelnic de țăranii din Dobra, iar în 1786 asediată de țăranii răsculați conduși de Horea, Cloșca și Crișan.
La sfârșitul secolului XVIII cetatea și-a pierdut importanța strategică, fiind lăsată în părăsire, dar și-a recăpătat importanța după 1817, când Împăratul Fracnisc I, trecând prin Deva a hotărât să o restaureze. Lucrările au durat peste un an, cheltuindu-se peste 216.000 florini. În timpul revoluției din 1848-1849, garnizoana austriacă aflată în cetate, condusă de locotenentul Wurn, la vestea victoriilor dobândite de revoluționari asupra armatelor imperiale, a minat zidurile cetății.

Revoluționarii au asediat în primăvara anului 1849 cetatea, forțând garnizoana austriacă să o părăsească. Pe fondul derulării ultimelor evenimente revoluționare, în august, concomitent cu înfrângerea revoluției, explozia depozitului de muniție a aruncat în aer zidurile Cetății Devei.

În prezent se mai păstrează centurile de ziduri întărite cu turnuri pătrate sau circulare și cu porți monumentale. De la poarta de intrare principală, se dezvoltă zidul inferior de incintă care urcă dealul și înconjoară cetatea. Drumul care însoțește zidul conduce la a doua poartă în formă de coridor lung boltit. În dreapta acestei porți se păstrează urmele camerelor corpului de gardă. Trecând de a doua poartă spre complexul de clădiri de pe culmea dealului, poteca urcă spre poarta incintei a doua a cetății.

Zidul de incintă prezintă creneluri, fiind amenajat pentru armele grele de foc. După un bastion semicircular se ajunge la poarta ultimei incinte care păstrează contraforturi masive. În această incintă se dezvoltă curtea interioară a cetății, care este mărginită de pereții înalți care reprezintă ruinele unor încăperi, dependințe gospodărești, depozite, etc.
În partea centrală se găsesc ruinele palatului nobiliar cu resturi de boltiri în stil gotic și elemente renascentiste. La vest de poartă este situat un turn de apărare, iar în est camera corpului de gardă.
Cetatea Devei în forma pe care o are în prezent este înca evocatoare, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei cât și prin poziția sa care domină orașul.
Accesul spre Cetatea Deva se poate realiza atât pe jos, pornind din parcul orașului (Parcul Cetății) cât și cu ajutorul telecabinei ce pleacă din piața de la poalele cetății.

Castelul Magna Curia
Magna Curia (latină Curtea Mare) se situează în municipiul Deva, la poalele dealului cetații, înspre sud-est, lângă parcul orașului. Este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva.
În anul 1582 căpitanul garnizoanei cetății din Deva, Francisc Geszty, construiește pe locația actualului monument o casă. Această casă va fi folosită ca reședință apoi de către Sigismund Báthory, generalul Basta, Ștefan Bocskay, Gabriel Báthory și Gabriel Bethlen.
În 1621 Gabriel Bethlen dispune de transformarea radicală a construcției inițiale, rezultând palatul Magna Curia. Conceput inițial în stil renascentist (sub Gabriel Bethlen), edificiul ajunge la o formă definitivă la începutul secolului al XVIII-lea când i se aduc ultimele modificări. Aceste modificări îi dau înfățișarea barocă păstrată până astăzi.
După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918, Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului roman, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul de Istorie al județului Hunedoara. Castelul a fost renovat în ultimii ani, continuându-se și cercetările arheologice din curtea acestuia.
În acest moment în castel se găsește Muzeul Civilizației Dacice și Romane, iar detalii despre vizitare le puteți obține accesând site-ul de mai jos.

Informații multiple asupra Castelului Magna Curia puteți consulta din diverse surse externe: Site-ul oficial al Muzeului Civilizației Dacice și Romane

Mănăstirea Franciscană Deva
Mănăstirea franciscană a fost ridicată între anii 1669 si 1752, pe locul donat ordinului franciscan de către judecătorul regal Lazar Istvan. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construit în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, de clădire, la colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă. Clădirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri: în 1707 a fost incendiată de trupele generalului Acton, în 1748 și în 1872. În 1749 din materialul clădirilor grav afectate biserica a fost mărită.
Mănăstirea a fost reconstruită integral în 1752. După incendiul din 1872, reconstrucția este terminată în 1908. Cutremurul din 1940 face pagube importante în aripa de nord a mănăstirii.
Până la începutul anilor 1900, mănăstirea a găzduit și o școală elementară.
Din 1951, mănăstirea a fost abandonată, iar funcționarea ei a fost interzisă din ordinului franciscanilor.
În anul 1992, mănăstirea a devenit cămin şi şcoală pentru micuţii care nu pot fi crescuţi de părinţii lor. Atunci a luat fiinţă şi Fundaţia „Sfântul Francisc”, iniţiată de preotul franciscan Böjte Csaba, cu un scop deosebit, şi anume, acela de a ajuta copiii fără familie. Mai mult decât atât, ajutorul este dat prin faptul că aceşti copii au cunoscut reperele unei familii: mamă, fraţi, surori şi cămin. Căminul dispune de o şcoală, grădiniţă, cabinet medical, cantină pentru cei mici şi o casă de oaspeţi, legate toate parcă, prin fire nevăzute, care conturează un univers doar al lor. Programul copiilor „înfiaţi” de fundaţie este foarte bine organizat. Merg la şcoală ori la grădiniţă, iar după cursuri sunt angrenaţi în diverse activităţi. Preotul Böjte Csaba este preşedintele fundaţiei maghiare şi el este responsabil de toate activităţile desfăşurate de copii. Sunt copilaşi săraci, aşa că preotul le-a asigurat masa şi casa, haine şi rechizite. Toate cele necesare copiilor sunt achiziţionate din „buzunarul” fundaţiei ori din donaţiile, cele mai multe, din străinătate. Pe lângă părintele Böjte Csaba, alţi câţiva zeci de oameni se mai ocupă de educaţia acestor copii, încercând să-i facă să se simtă ca într-o adevărată familie „mai mare”.
 
Palatul Administrativ din Deva
Palatul administrativ din Deva este un monument istoric, construit în stil eclectic, proiectat de Alpár Ignác. Azi este sediul Prefecturii și al Consiliului județean Hunedoara, fiind clasat pe lista monumentelor istorice (Cod LMI HD-II-m-B-03224).

Istoricul clădirii
În secolul al XIX-lea prefectura județului Hunedoara funcționa în clădirea Castelului Bethlen (Magna Curia). Odată cu reorganizarea teritorială, Județul Hunedoara a fost despărțit de județul Zărand și toate arhivele au fost mutate la Deva. Castelului Bethlen (Magna Curia) devenea tot mai aglomerată. Prefectul și subprefectul județului, Pogány György și Barcsay Kálmán, alături de Consiliul Județean au cerut finanțare de la minister pentru a realiza un nou sediu celor două instituții. Ministerul aprobă cererea și alocă finanțarea de 5000 de forinți. Astfel, Consiliul Județean anunță concurs pentru realizarea proiectului noii clădiri. 14 proiectanți concurează, juriul fiind alcătuit din personalitățile cunoscute ale vremii. Câștigătoarele concursului au fost proiectele trimise sub pseudonimele de “Salus rei publicae” și ”Patria”, ambele aparținând proiectantului Alpár Ignác. Clădirea este executată de firmele Oriold și Endstrasser din Cluj-Napoca, iar finisajele interioare au fost realizate de către meșteri din Cluj-Napoca și din Budapesta. Construcția este finalizată în 1890, fiind finanțată atât de minister, cât și de locuitorii județului, fiecare locuitor contribuind printr-un impozit special de 2%.

Clădirea a funcționat ca prefectură până în anul 1920, după care a fost preluată de către diferite instituții ale statului român, în timpul comunismului fiint sediul Consiliului Județean al PCR. După 1989, o scurtă vreme a găzduit Primăria municipiului Deva, după care a redevenit sediul Prefecturii Județului Hunedoara. Din 2007 aici se află și sediul Consiliului Județean, iar în același an au fost începute și renovările acestei clădiri.

Descrierea clădirii
Clădirea în stil eclectic are forma unui unghi obtuz în formă de V, situându-se la poalele cetății din Deva, vizavi de parcul orașului. În raport cu axa centrală a clădirii, aceasta este perfect simetrică. Drumul spre intrarea principală duce pe sub loggia cu arcade. Dinspre partea centrală a clădirii, cu deschidere spre stânga, respectiv spre dreapta, se regăsesc două holuri spațioase, cu vedere spre curtea interioară, care conduc spre cele două extremități ale clădirii. Camerele de la primul etaj, erau pe vremuri spații ale funcționarilor, respectiv birouri. În zilele noastre, aici se găsesc birouri.  O scară din marmură, bogat ornamentată, conduce la etajul doi. Cu ocazia ceremoniei Millenium, pe casa scării a fost plasată o placă din marmură neagră, cu următoarea inscripție:

În amintirea  Adunării festive a Comitetului Municipal al Oficiului Județean  din 14.05.1896, din  timpul domniei glorioase al regelui apostolic  Franz Joseph I., la sărbătoarea de bucurie a o mie de ani de existență a statului maghiar, din timpul conducerii prefectului baron Zágoni Szentkereszty György, respectiv a subprefectului Kishalmágyi Hollaky Artúr.

În timp, placa de marmură a dispărut. Astăzi, pe cei doi pereți de pe casa scării, se pot admira lucrările artistei Doina Ionescu: pe partea dreaptă se regăsesc simbolurile antice ale locului, iar pe partea stângă cele medievale. La etaj, vizavi de treptele placate cu marmură, se află sala de ședințe mai mare de 200 mp, realizat în stil neo-renascentist și baroc. Sala avea rolul de sală de ședințe încă de la început, dar, de-a lungul timpului, aici au avut loc baluri de caritate și concerte. Atunci au devenit funcționale balustradele aflate de-a lungul celor trei pereți decorați. Sala înaltă de 9m, are tavanul casetat, iar din plafon atârnă două candelabre realizate din fier forjat. În trecut, pe fiecare candelabru erau 130 de lumânări, care asigurau iluminarea sălii. În decorațiunea sălii predomină motivele neo-renascentiste, iar balustradele și tocurile ușilor conțin sculpturi ale stemei cu corbul huniazilor. Foarte mult timp, în această sală a fost expusă pictura lui Pataki Lajos, înfățișându-l pe Iancu de Hunedoara, defilând cu armata spre Belgrad.
Pictura a fost restaurată în anul 2009, la Szombathely (Ungaria). În timp ce pictura se restaura, rama era reînnoită de către experții Muzeului Brukenthal din Sibiu. În prezent, pictura este expusă la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, cu sediul în palatul Magna Curia-Castelul Bethlen, care este cea mai veche clădire monument istoric din Deva care s-a păstrat. Peretele fațadei principale asigură ieșirea prin uși triple spre balconul aflat deasupra intrării. De aici se deschide o priveliște minunată spre cetate, spre piața din fața prefecturii, iar de aproape, pe fațada clădirii, se pot admira elemente decorative: stema familiei Corvin și decorațiunile în stil baroc, precum și cele manieriste. De aici se observă adânciturile făcute special pentru statui, care, conform proiectului original, trebuia să adăpostească sfinți și regi maghiari, dar, datorită bugetului mic, nu au fost niciodată create.
În trecut, în aripile celor două extremități ale clădirii, aflate la etajul întâi, prefectul și subprefectul aveau asigurate apartamentele de serviciu.

La frumusețea aparte a clădirii contribuie și acoperișul abrupt cu țiglele realizate de fabrica Zsolnay (Pécs- Ungaria), de culoare verde închis, din centrul său ridicându-se un turn îngust, care asigură priveliștea. În spatele clădirii se află o curte împrejmuită cu un gard care imită zidul cetății. Grajdul și garajul de odinioară sunt în prezent imobile în care se află birouri.

Semnificația architecturală
Clădirea prefecturii este un monument istoric și, dincolo de funcționalitatea extraordinară, mai poate fi numită si un punct de reper, pe de o parte pentru proiectantul Alpár Ignác, pentru care, în urma extraordinarei sale munci, se deschide drumul către multe alte sarcini, precum: proiectarea clădirilor unor școli, bănci și clădiri administrative, a căror finalizare este demnă de toată admirația și în zilele noastre. Pe de altă parte, odată cu ridicarea clădirii prefecturii începe dezvoltarea propriu-zisă a orașului Deva. Astfel, în decursul a două decenii, se construiește centrul orașului: Gimnaziul Regal, cu profil real, Cazarma Apărării Patriei (în prezent este clădirea Liceului Sportiv), Palatul Justiției (actualul Tribunal), în spatele căruia se află închisoarea și primăria, iar în cele din urmă, noua Biserică Reformată și Teatrul Orășenesc. Astfel, orașul Deva intră în rândul orașelor dezvoltate din Ardeal.
7. Aquapark Arsenal Orăștie
ArsenalPark, Orastie
Distracție din plin la AquaPark Arsenal - cel mai MARE parc tematic din România, perfect pentru o ieșire cu prietenii sau familia.

După ce am vizitat AquaPark Arsenal din Orăștie, suntem de părere ca un tur de vizitare a Țării Hațegului și a Ținutului Pădurenilor, obositor dacă vă propuneți să atingeți măcar o parte din obiectivele prezentate aici, nu se poate încheia decât cu o relaxare perfectă, în această facilitate. Bazine de înot, saune, jacuzzi, masaj subacvatic, cea mai lungă tiroliană din țară, tobogane pentru toate vârstele si gradele de adrenalină dorite, într-un cuvânt - relaxarea perfectă.

Am adăuga faptul ca am testat hotelul Dacor, pe care îl recomandăm datorită curățeniei și amabilității deosebite a personalului.

Contact:
AquaPark Arsenal
Strada Codrului 26, Orăștie 335700

Iată câteva clipuri video care vă vor convinge:

8. Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena, Hunedoara
Catedrala se află pe Bulevardul Libertății, în municipiul Hunedoara. Este de o frumusețe deosebită și nu poate fi ratată. Ornamentele deosebite, piatra de culoare închisă si întreaga arhitectură reprezintă un tot unitar care lasă o impresie unică.
Lăcaș de cult din piatră, în plan „cruce greacă înscrisă”, prevăzut cu o turlă-cupolă centrală, încadrată de patru turnulețe octogonale, construit după schițele arhitectului Patriarhiei Române, Dumitru Ionescu-Berechet, între anii 1939 și 1944, pe cheltuiala deputatului Constantin Bursan, cel mai mare ctitor de biserici românești din perioada contemporană. Lăcașul, placat cu marmură, este împodobit la interior cu o frumoasă frescă, realizată de pictorul Ștefan Constantinescu din București.
9. Muzeul Satului Tradițional Orăștie-Turdaș
Muzeul Satului Tradițional Orăștie-Turdaș
Venind în Orăștie dinspre Deva, ieșind de pe E 68 găsim Muzeul Satului Tradițional Orăștie-Turdaș. Un peisaj natural desprins din alte vremuri, case de lemn acoperite cu șindrilă, Biserica de piatră ... doar sătenii lipsesc, dar toată construcția este atât de naturală încât parcă îi aștepți să vină acasă.

Acesta este „Muzeul Satului Tradițional Patrimonium Orăștie-Turdaș“ al maestrului Mircea Zdrenghea, cel care a identificat, cumpărat și transportat case tradiționale, deseori fiind necesară dezmembrarea caselor, transportul și remontarea elementelor.
10. Geoagiu Băi
Băile termale de la Geoagiu au o vechime de circa două milenii, iar în Antichitate, locul era o aşezare luxoasă, destinată celor bogaţi. O dovedesc cele 11 plăcuţe votive din aur şi numeroasele altare dedicate zeităţilor şi nimfelor, care au fost descoperite în ultimele decenii sub ruinele fostului complex de ape termale. Atât pentru istorie, dar mai ales pentru apa de calitate, zeci de mii de turiști ajung anual în staţiunea Geoagiu.

Germisara a fost în Antichitate un adevărat centru SPA, frecventat de cei mai înstăriţi locuitori ai Daciei romane, susţine Cristina Mitar, arheolog la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.
Locul misterios aflat în prezent în centrul staţiunii Geoagiu Băi era în urmă cu aproape două milenii împânzit de sanctuare şi monumente închinate nimfelor şi zeităţilor tămăduitoare din panteonul greco-roman.

Numele dacic, Germisara, dovedeşte că dacii cunoşteau proprietăţile izvoarelor termale şi că aşezarea era renumită încă dinainte ca romanii să ocupe teritoriul pe care se afla şi să o transforme într-un centru balnear de lux pentru acea perioadă, aşa cum o arată descoperirile arheologice.
Numeroase monumente închinate zeităţilor şi nimfelor care patronau apele tămăduitoare de la Geoagiu, dar şi o serie de plăcuţe votive din aur, descoperiri unice în istoria României, arată importanţa Germisarei şi prosperitatea celor care o locuiau sau veneau să se trateze aici.

În prezent, staţiunea este vizitată anual de zeci de mii de oameni. „Izvoarele de la Geoagiu Băi sunt renumite pentru proprietăţile lor. De fiecare dată când ajungem aici, ne facem provizii de apă termală, din izvoarele amenajate, pe care o folosim la mâncare şi la băut“, spune Vasile Ionaşc, un pensionar venit din Deva la Geoagiu Băi. „Germisara poate deveni un punct turistic extrem de important, datorită istoriei sale.
În fosta provinicie Dacia romană au fost trei centre de tratament, unul fiind la Germisara, iar celelalte la Aquae şi de Băile Herculane. Avem norocul astfel ca două dintre aceste locuri să se afle pe teritoriul judeţului Hunedoara. Iar fostul centru de la Germisara ar putea fi amenajat astfel încât turiştii să poată vedea aici cum funcţiona acest complex”, a afirmat arheologul Cristina Mitar.
11. Parcul dendrologic de la Simeria
Arboretumul Simeria este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip dendrologic și peisagistic), situată în județul Hunedoara, pe teritoriul administrativ al orașului Simeria.

Rezervația naturală (numită colocvial și Parcul dendrologic Simeria) cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România, cu peste 2000 de taxoni, într-un ansamblu peisagistic deosebit.
Rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 3 în Europa și pe locul 11 în lume conform Encyclopædia Britannica.

Rezervația se află la periferia orașului Simeria, la 10 km est de municipiul Deva, iar accesul se face din DN 7, urmând strada 1 Decembrie până la capăt (cca. 2 km), colț cu Str. Biscaria nr.1, vezi harta aici >

Canalul youtube Simeria New City ne oferă un clip video aici >

 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu