Târguri, datini, obiceiuri din microregiunea Țara Hațegului - Ținutul Pădurenilor - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Go to content

Main menu:

Târguri, datini, obiceiuri din microregiunea Țara Hațegului - Ținutul Pădurenilor

Viață rurală
I.Târgurile.
Au fost, încă din epoca feudală, principalul mijloc de valorificare a produselor agricole şi păstoreşti. Cele mai importante târguri se organizau la  Dobra, Hunedoara, Haţeg, Ilia şi Pui, în ziua de sâmbătă. Târgurile mari erau evenimente de importanţă deosebită, la care  oamenii veneau îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, fiind apreciate ca momente deosebite de socializare cu  cei din ţinut şi din ţinuturile învecinate.

La târgurile de vite se vindeau vaci, cai, oi, miei, porci, păsări, dar şi  lemne de foc şi produse alimentare, precum brânză, caş. La târgurile de mărfuri (târgul slobod), se vindeau produsele oieritului, brânza, cașul, fructe de pădure și mărunțișuri precum arniciul pentru decorat îmbrăcămintea,  cârpe de cap, mărgele, ace, oglinzi, produse din piele, precum hamuri, curele și şerpare, unelte agricole, obiecte de uz gospodăresc şi altele.   
Schimbul de mărfuri realizat cu acest prilej se concretiza prin vânzarea produselor pastorale şi a animalelor şi achiziționarea  cerealelor, în special grâu şi porumb.
La târguri se  negociau de către părinţi  şi căsătoriile între tineri, uneori chiar dacă aceştia nu se cunoşteau.
Târgurile săptămânale se fac şi astăzi pentru achiziţionarea, în special, de produse alimentare. Înaintea tuturor  marilor sărbători de peste an se mai organizează târguri ocazionale în diferite localități. La  Stretenie ( 2 februarie), la Haţeg şi Pui,  de Florii este târg mare de animale la Haţeg,   de 1 Mai la Pui, la Rusalii, de   Sfânta Maria Mare (15 august) şi Sfânta Măria Mică (8 septembrie)  în mai multe localităţi,  de Sf. Dumitru (26 octombrie), la Călan.

II.Forme de socializare intracomunitară
  1. Şezătorile.
Erau, odinioară, locurile de muncă, poveşti, cântec şi dans, principalul mijloc de  transmitere a folclorului literar şi muzical de la o generaţie la alta.
Chiar dacă astăzi nu se mai ţin, există interesul pentru revigorarea acestui obicei la Sântămărie Orlea.
Șezătorile se organizau  pe cartiere, în fiecare sat, mai ales iarna,  din noiembrie, înainte cu două săptămâni de lăsarea postului și țineau până la sfârșitul lui februarie, la Sântoaderi, când începeau muncile câmpului.  
Scopul principal al șezătorilor era torsul cânepii și al lânii, care trebuia încheiat odată cu  săptămâna Sântoaderilor, când începea țesutul pânzei.  Săptămâna Sântoaderilor începea în prima marți din postul Paștelui și se încheia miercurea, în săptămâna următoare. Credințele  populare spuneau că dacă marți seara fetele sau nevestele mai torc, vor fi pocite de Sântoader, o zeitate mitică, călare pe cal, răzbunătoare pentru cei care nu respectă  calendarul  torsului cânepii.
În răstimpul iernii,  șezătorile se desfășurau în  serile de luni, miercuri și vineri, după cină și durau adesea până după miezul nopții.
În vreme ce fetele şi femeile torceau,  se spuneau poveşti, se cântau cântece, iar mai spre miezul nopții veneau flăcăii cu muzicanți, care încheiau întâlnirea cu  jocuri, prilej pentru băieți de a curta fetele îndrăgite.

  1. Clăcile
Sunt o formă tradițională de întrajutorare  care se practică și astăzi.  
Se făceau clăci la construirea caselor, la învelirea acestora cu paie, la treburi importante gospodăreşti, precum la cositul, seceratul, transportul recoltei şi al lemnelor etc.
Femeile care aveau multă cânepă de tors şi ştiau că nu pot termina  până la Sântoader, duceau caiere de cânepă fetelor care erau de acord să le ajute. Înainte de termen,  ajutoarele se întâlneau la femeia care  le-a dat de lucru,  iar aceasta le răsplătea  cu un colăcel sau cu plăcintă caldă.   Ea invita și un muzicant și seara continua cu joc și voie bună.
Clăcile se organizează  după principiul reciprocității. Cel care a fost ajutat, de pildă  la construirea casei, se va duce  la rândul său la cel care l-a ajutat. Uneori erau ajutate persoanele singure, mai ales văduvele, fără ca în acest caz să fie așteptată vreo răsplată.

  1. Jocul duminical.
Era principalul prilej de destindere şi socializare, după o săptămână încărcată de treburi. Tot la joc se cunoșteau și se apropiau tinerele perechi în vederea căsătoriei. Locurile de joc putea  fi răscrucile dintre ulițe, curțile unor săteni înstăriți, iar mai târziu, magazinul sătesc, bolta unde se puteau servi și băuturi.
După anul 1950 s-au construit în sate cămine culturale, la care  s-au  desfășurat  jocurile de duminica. Astăzi  s-a renunțat la această sărbătoare duminicală în unele locuri datorită faptului că nu mai sunt suficienți tineri care să organizeze manifestarea,  iar în altele datorită răspândirii discotecilor, frecventate de tineri, mai ales în perioada vacanțelor de vară.
În Țara Hațegului, jocurile specifice zonei sunt: Hora, Danțul, Ardeleana, Pe picior, Cârligul, Brâul, iar în Țintul Pădurenilor, se joacă Jocul de doi, Brâul pădurenesc, Spicul de grâu și Ardeleana. În timpul jocurilor  tinerii strigau strigături care înviorau atmosfera.  
În majoritatea cazurilor cânta un  singur lăutar (lotaş), cimpoier sau un fluieraş. În Pădureni, muzica era  însoţită de ritmul metalic al podoabelor femeieşti purtate la brâu.
La sărbătorile mai importante, precum nedeile şi nunţile erau aduse  formaţii de lăutari ţigani din zona Făgetului sau Caransebeşului.

  1. Nedeia
Este principala sărbătoare comunitară, dar şi a familiei, păstrată până în zilele noastre. Ea nu se organizează la hramul bisericii, ca în satele din  Banat, deşi cuprinde în  desfăşurarea ei momente religioase importante.
Ele se desfășoară în perioada de vară, pe rând în toate satele din Pădureni şi zona Haţegului. Cele mai multe nedei se organizează  la Rusalii, sărbătoare numită  Duminica Mare.
Manifestarea adună toți membrii familiei, indiferent cât de departe ar fi plecat.
În Țara Hațegului, sărbătoarea se desfăşoară astfel:  
Dimineața mama se așază la vatră și pregătește mâncarea. Apoi, întreaga familie merge la biserică cu colaci, lumânări, tămâie și vinars de hram. După slujbă, familia și oaspeții se duc acasă și încep gostitul (servirea mesei). În timpul mesei se rostesc toasturi precum: Așa să ne ajute Dumnezeu, Să vă dea Dumnezeu Sănătate, etc. După mâncare se merge la locul petrecerii în câmp unde se joacă până la lăsatul întunericului. Pe lângă lăutari, la câmp mai vin negustori cu turte dulce, bomboane și suveniruri. Seara urmează cina cea mare, după care bătrânii se culcă, iar tinerii pleacă la joc până în zori.  
În Ținutul Pădurenilor, dimineața toți locuitorii satului se duc la  biserică, unde participă la Sânta Liturghie, după care, împreună cu preotul se duc în grupuri în țarină. Pe drum cântă Cântecul Crucii până când ajung la troița sau crucea de la capul lotului, unde preotul sfințește apa cu care stropește crucea și holda.  Cântecul crucii exprimă evlavia sătenilor fată de simbolul Răstignirii lui Iisus:
Iartă cruce, iartă dragă,
Că te purtăm prin  ogradă,
Prin mirosul florilor,
Și prin grâul holdelor.
După ritualul religios, sătenii joacă  brâul. Apoi urmează uratul colacilor cu care  sunt cinstiți oaspeții prezenți. Femeile împodobesc praporii bisericii cu cununi de flori de fân și spice de grâu. Fetele iau vasul cu apă sfințită și udă cu el holdele, pentru a le feri de vijelii, ploi sau atacul insectelor, dar și atacul animalelor sălbatice.
Acasă se organizează o masă mare, cu participarea tuturor rudelor venite, prieteni, cunoscuți sau necunoscuți.
După masă, întreaga comunitate sătească, împreună cu oaspeții, participă la Jocul Nedeii, care se desfășura odinioară în Ulița Mare, iar astăzi la Căminul Cultural.

III.Sărbătorile  laice şi religioase

  1. Sărbători la dată fixă
 
Ianuarie. Gerar
1 Ianuarie. Anul Nou (Crăciunul mic). Sf. Vasile cel Mare.(Sânvăsâiu)
În noaptea  Sfântului Vasile, când se serba începutul noului an calendaristic, se desfășura obiceiul schimbării porților. Este vorba de porțile tinerilor timizi, care nu îndrăznesc să declare dragoste fetei iubite.  Unii bărbați tineri, care cunoșteau sentimentele timidului,  scoteau din țâțâni poarta acestuia și o duceau în curtea fetei iubită de acesta.  A doua zi, tânărul își găsea poarta în curtea fetei și astfel era nevoit să-și mărturisească sentimentele. Obiceiul se mai practică și astăzi, ca o glumă răutăcioasă, dar nu i se mai cunosc sensurile simbolice. Porțile se scot şi se  aruncă la marginea satului sau se ascund, astfel încât să fie greu de  găsit de către păgubit.
În ziua de  1 Ianuarie creștinii sărbătoresc pe Sfântul Vasile cel Mare. În biserică se ține Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, despre care se crede că este aducătoare de sănătate și belșug.  Toată familia participă la această liturghie.
Masa de prânz repetă meniul de revelion.
După amiaza, ca și în următoarele două zile au loc petreceri și jocuri populare.
Tinerii  săvârșesc rituri de ghicire a ursitei, cum era  șânvăsierea fetelor.  Tot în această zi se desfăşura şi sânvăsierea animalelor, o practică ce urmărea sporirea fertilităţii acestora. Fetele hrăneau animalele cu seminţe  prăjite spre a prinde rod.
5 Ianuarie. Ziua Crucii. Ajunul Bobotezei.
Preotul vine la casele oamenilor şi sfinţeşte casa şi animalele. Este răsplătit cu bani.
6 Ianuarie.  Botezul Domnului. Dumnezeiasca arătare. (Boboteaza).
În biserică se săvârşeşte Liturghia de  sfinţire a apei - Aghiazma Mare, care se împarte creștinilor şi se păstrează tot anul. Din această apă consumă peste an cei ce sunt bolnavi, pentru sănătate.  
În timpul Liturghiei, animalele sunt ținute în curte.
În noaptea de Bobotează fetele pun busuioc sub pernă şi spun o rugăciune la culcare. Noaptea îşi vor visa ursitul.
7 Ianuarie. Soborul Sf. Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (Sântonul)
Ziua consacră încheierea ciclului sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Se organizează petreceri  şi se sărbătoresc cei ce poartă numele de Ion, sau Ioana. Se face joc în casa culturală.
În perioada dintre 1-6 ianuarie nu se spală rufe, nu se efectuează decât lucrările urgente: hrănirea şi adăparea animalelor şi gătitul mâncării pentru familie .
Această zi marchează miezul iernii.  Ziua mai este numită şi Sânpetrul lupilor.
Cu o zi înainte de Sântion, la Bobotează, femeile din zona Pădurenilor pregătesc Păpuşa lui Sântion, o creangă de măr cu trei ramuri de care se leagă mere, pere, prune, slănină şi câteva spice de grâu din cununa făcută la încheierea secerişului, un fuior, pânză, mărgele, cârpă de cap şi două lumânări. Când vine popa cu botezul se  aprind lumânările, se sărută crucea şi păpuşa se înmânează pe rând tuturor membrilor familiei să o aibă în mână în momentul sărutării crucii. Este un ritual de fertilitate şi sănătate.
30 Ianuarie.  Sfinţii ierarhi Vasile cel Mare, Grigore şi Ioan.  Trisfetitele.     

Februarie.
2 Februarie: Întâmpinarea Domnului (Strecenia. Martinii de iarnă). Ziua aceasta nu se lucrează, pentru ca oamenii şi animalele să nu pătimească din partea lupilor.  În această zi se crede că, dacă este soare şi ursul care iese din bârlog, îşi vede umbra, mai urmează încă 40 de zile de iarnă grea.Nu se scot  vitele din grajd şi nu se râneşte gunoiul.

Martie
1 Martie.  Ziua Babei Dochia.
În perioada 1-9 martie sunt zilele Babelor, recunoscute pentru vremea instabilă şi capricioasă. Baba Dochia este o străveche divinitate cu atribute materne, meteorologice şi agrare. Ea personifică anul vechi care moare în ziua de 9 martie, când începe noul an agrar. În această zi se dau în dar mărţişoare, şnururi împletite din mătase albă şi roşie (albul – simbolul iernii şi roşu, simbolul verii). De aceste şnururi atârnă mici talismane, purtătoare de noroc: coşar, potcoavă, bănuţi, inimioare, floricele etc. Tot acum se face apa de dragoste (zăpadă topită) cu care fetele se spală pe faţă  spre a fi frumoase. Se pune mâna pe şarpe, pentru  sănătate.
9 Martie. Sf. 40 de Mucenici din Sevastia (Sâmţii).
În această zi se pregătesc colaci mici din aluat dulce, pupi,  se adaugă miere şi se împart vecinilor, rudelor, pentru bunul mers al anului agrar şi pentru sănătate. Se fac focuri  cu care se ard zdrenţe, car care gospodina înconjură gospodări de trei ori spre a o feri de atacul şerpilor veninoşi. Se seamănă cucurbetele şi trăgulele. La pomi se fac  afumături din cârpe împotriva omizilor şi şerpilor.
25 Martie. Bunavestire (Blagoveştenia).
Şi în această zi se fac focuri, prin arderea gunoaielor, pentru a feri  oamenii şi animalele de muşcătura şerpilor.

Aprilie
23 Aprilie. Sfântul Gheorghe (Sângeorz).
Sfântul Gheorghe este patronul agricultorilor, al păstorilor şi al meseriaşilor. Cu o seară înainte se pun la  obloacele  ferestrelor şi grajdurilor, lăstari înverziţi, leuştean verde, mărăcini şi spini. Seara, ugerul vitelor se unge cu leuştean tocat amestecat în untură, pentru a le fi luat laptele de strigoii laptelui. Pentru a nu  le lua mieii lupii, ciobanii dăruiau un miel cuiva din sat sau din familie, menindu-l să fie dat lupilor, ca să nu strice restul turmei. Se mulgeau pentru prima dată oile şi se făcea un caş, care se consuma jumătate, iar cealaltă jumătate se dădea de pomană. După amiaza se practica udatul fetelor, în dorinţa de a fi un an îmbelşugat.

Mai. Florar
Toată luna se bea  dimineaţa, pe stomacul gol, un pahar cu apă şi se  mănâncă pâine cu unt. Este luna florilor şi a primelor fructe coapte.  
Din primele cireşe de mai, din căpşuni şi alte fructe se împarte la săraci,  de sufletele morţilor, pentru ca şi în anul următor să fie roadă bogată.

1 Mai. Armindenu  
În tradiţia populară se sărbătoreşte Maialul (sosirea primăverii), se  organizează petreceri câmpeneşti de familie.  Pentru că tot în această  zi se sărbătoreşte ziua internaţională a muncii şi este zi  nelucrătoare, petrecerile câmpeneşti se menţin până astăzi.
Armindenul simbolizează victoria primăverii. Este ziua Sf. Prooroc Ieremia, de unde vine şi numele de arminden, care se dă unei crengi de fag, frasin sau mesteacăn care se pune în poarta casei, având în vârf o cruce făcută din  ramuri verzi. La pădurenii Hunedoarei,  vârful armindenului se pune un săculeţ cu osânză amestecată cu ierburi, păstrată ulterior în podul şurii, cu care se unge ugerul vacilor când este vară secetoasă spre a nu fi muşcat de tăuni.
21 Mai. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.
Sunt sărbătoriţi cei care poartă aceste nume.

Iunie. Cireşar.
15 Iunie.  Lăsatul secului pentru postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
24. Iunie. Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (Sânzienele.)
Dezlegare la peşte.
Sărbătoarea are loc la solstiţiul de vară, când lanurile dau în pârg.
Acum înfloresc sânzienele, care se culeg de către femeile iertate,  împreună cu alte ierburi de leac, precum sunătoarea. Cu sânzienele culese  şi uscate se fac fumigaţii când se îmbolnăveşte cineva din familie.   
9 Iunie. Sfinţii măriţi apostoli Petru şi Pavel .Moşii de Sânpetru.  
Se dă pomană pentru morţi mere de Sânpetru, caise şi cireşe de iunie.
29 Iunie. Sfinţii Apostoli Patru şi Pavel (Sânpetru).
În această zi, care poate fi nefastă pentru vite, nu se lucrează.

Iulie . Cuptor.
20 Iulie Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul. Sântilie.
În tradiţia populară Sântilie este patronul fulgerelor şi trăznetelor. Nu se lucrează pentru a se îndepărta seceta, grindina, fulgerele, trăznetele, viforul şi frigurile. Din această zi nu mai există riscul de grindină.Se aleg berbecii din turmă şi se duc la berbecar.
31 Iulie. Lăsatul secului pentru postul Sfintei Marii.

August. Gustar.
6 August. Schimbarea la faţă (Probejenia. Ziua Soarelui).
În satul Ruda, din comuna Ghelari  fetele şi femeile adună flori de câmp din care fac cununi. Se alege o pereche de copii, băiat şi fată, numiţi miri, cărora li se pun pe cap două cununi. Se pare că obiceiul reprezintă o reminiscenţă a unui vechi cult solar.
Pleacă primele păsări călătoare: stârcii. Se crede că cel ce are în această zi dureri de cap, va avea în tot anul.
15 August Adormirea Maicii Domnului. (Sântă Marie Mare.)  
Se fac pelerinaje la mânăstirea Prislop, unde odihneşte  ieromonahul Arsenie Boca, al treilea ctitor al mânăstirii şi sfântul iubit de toţi  locuitorii Ţării Haţegului şi Pădurenilor Hunedoarei.
Sunt sărbătoriţi cei ce poartă numele de Maria, Marin  sau derivatele acestor nume. Este un prag temporal. Se zice că la Sf. Maria se schimbă pălăria cu căciula. Se culeg: busuiocul, alunul, toate florile de leac şi descântat. Se cojeşte ulmul, din care se fac sfori pentru legatul snopilor.  
29 August. Tăierea capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. Cuvioasa Teodora. (Zi de post).
Crucea Mică.
Începe postul până în 14 septembrie la Inălţarea Sfintei Cruci.
În această zi nu este bine să se semene sau să se taie ceva cu cuţitul sau alt obiect tăietor. Pâinea se rupe cu mâna.
Există riscul ca de acum să înceapă bolile de friguri.

Septembrie. Răpciune.
8 Septembrie. Naşterea Maicii Domnului. Sfânta Marie Mică.
Nu se cunosc  practici  rituale speciale în această zi.
Pleacă rândunele.
14 Septembrie. Înălţarea Sfintei Cruci. Crucea Mare.
Zi de sărbătoare. Nu se lucrează. Se încheie postul.  
Nunta oilor. Se slobozesc berbecii în oi, pentru înmulţire. Înainte de aceasta oile se curăţă cu foc şi apă.

Octombrie. Brumărel
14 Octombrie. Sf. Cuvioasa Paraschiva.
Acum se încheie vara.
26 Octombrie.  Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir( Sânmedru.)
Din această zi, calendarul agrar marchează  începutul iernii. Se tunde coama cailor tineri de până la trei ani, pentru a creşte mai frumoasă. Credinţele populare spun că de acum există pericolul ca morţii să devină strigoi, moroi, vârcolaci.
Noaptea se făceau focurile lui Sânmedru, pe care le păzeau copiii pentru purificare şi sănătate. Ţăranii se adunau în livezi pentru a le spori rodul. Se fac pomeni pentru morţi.
Este termenul când se încheie  înţelegerile de la Sângiorz privind păstoritul şi  rândul la lapte.
Se încheie anul pastoral. Oile se aduc în stabulaţia de iarnă.

Noiembrie. Brumar.
8 Noiembrie. Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri (Nedeia Mică)
Se serbează ziua celor poartă aceste nume sau derivate ale lor.
Nedeia Mică se ţinea numai în anumite sate (Dăbâca). În prima parte a zilei diecii mergeau cu crucea prin sat. La prânz se pune masă mare în familie, iar după amiaza are loc un joc mare în mijlocul satului. Femeile dădeau de pomană colaci, slănină, brânză şi carne afumată.   
30 Noiembrie. Sf. Apostol Andrei, cel Întâi chemat. Ocrotitorul României.(Ziua lupului).
În ţinutul Pădurenilor şi bazinul Haţegului sărbătoarea se ţine în special pentru oi, pentru a fi ferite de atacurile lupilor. Se taie o oaie şi se tranşează în patru, apoi se duce la pădure, într-un loc prin care trec lupii şi li se oferă ofrandă, spre a nu ataca turmele.

Decembrie. Undrea.
6 Decembrie. Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscul Mirelor Lichiei. (Sân Nicoară).
Se crede că la Sân Nicoară începe ziua să crească, cât sare cocoşul din pragul uşii.
Când vine Sân Nicoară pe cal alb, adică, aduce neaua, atunci, se crede că iarna va fi grea până la Sf. Ion (7 ianuarie).
Este mijlocul Postului de Crăciun.
Începând cu ziua de Sf. Nicolae, pregătirile de Crăciun se înteţesc. Cetele de colindători îşi pregătesc repertoriul şi scenariul.. Familiile încep curăţirea  caselor, a curţilor şi acareturilor.
Sunt sărbătoriţi cei care poartă numele de Nicolae, Niculina sau derivate ale lor.
20 Decembrie. Înainteprăznuirea Naşterii Domnului (Inatul)
În această zi se taie porcii de Crăciun. Se face untura mare de dragoste. Se fac vrăji şi descântece.
Se crede că cine vede sânge la Ignat va fi ferit de boli. Sângele scurs din gâtlejul porcului înjunghiat se amestecă cu mei, apoi este uscat, se macină şi se păstrează fiind folosit la afumarea copiilor bolnavi de guturai sau de spaimă.  
Nu se toarce, nu se ţese, nu se spală rufe.
În această zi, ca şi în ajunul Crăciunului femeile dăruiesc de pomană săracilor, pentru a avea şi ei cu ce prăznui marea sărbătoare. Se pregăteau pentru aceasta colaci, carne, cârnaţi, slănină, piftie (aite), mere, şi nuci.
24 Decembrie. Ajunul Crăciunului.
Colindatul copiilor.
În după amiaza dinaintea Crăciunului, copii ce strâng în cete, numite pizerei  şi merg din casă în casă să anunţe venirea Crăciunului. Piţiereii sunt bine primiţi, fiind considerați aducători de noroc, belşug şi sănătate. Urările lor au acest conţinut:
Colindatul cetelor de flăcăi
Seara are loc colindatul cetelor de tineri – cetele junilor. Acestea sunt, de asemenea, conduşi de un vătaf. În grupul lor intră şi o mască de cerb, care joacă un dans, după un ritm specific al dubelor. Colindatul  urmează un traseu bine precizat. Se începe cu primarul, apoi preotul, dascălul, notarul şi apoi, se merge din casă în casă. Există texte de colinde pentru primar, pentru notar, pentru fată de măritat, pentru gazde, colinde cosmogonice şi colinde religioase etc. Colindatul începe din stradă, la fereastră, unde oamenii au câte o lumânare aprinsă. Aici se cântă colinda de fereastră. Apoi gazda deschide poarta şi primeşte colindătorii. La încheierea colindelor,  ei joacă cu fetele gazdei. Pe tot drumul parcurs, colindătorii  bat din dube şi  fac zgomote, pocnesc din bici. La picioare au clopoţei care sună în timpul mersului. Zgomotele, se apreciază că alungă spiritele rele în această perioadă de cumpănă a solstiţiului de iarnă. Şi ei sunt dăruiţi cu bani, colaci, cozonaci, cârnaţi, ţuică şi vin.    
Cam din a doua jumătate a secolului al XX-lea  se împodobeşte la români şi bradul, obicei preluat de la  germani.
25 Decembrie. Naşterea Domului (Crăciunul)
Ziua cea mai importantă a calendarului  religios, după Paşte,  Crăciunul, se petrece în familie. Dimineaţa, toţi membrii familiei se duc la biserică şi participă la Sfânta Liturghie, apoi se întorc acasă, unde servesc bucatele pregătite dinainte. Platoul de Crăciun cuprinde aperitive de porc,  ciorbă, sarmale, friptură de porc cu piure de  cartofi, cozonaci şi prăjituri. Înainte de masă se bea ţuică, iar, începând cu friptura, se bea vin.
După amiaza, familia  se odihneşte, iar seara se  face o petrecere de familie.
Sărbătoarea Crăciunului durează trei zile.

  1. Sărbători cu dată variabilă
 
Unele sărbători au dată variabilă, fiind legate de ziua în care este fixată  sărbătoarea cea mai importantă din an:  
Învierea Domnului sau Paştele. Data variabilă a sărbătorii este condiţionată de modul de calcul stabilit de biserica ortodoxă creştină, prima duminică, după luna plină de la echinocţiul de primăvară. Aceste evenimente încep la lăsatul postului şi se încheie la Rusalii.  

Lăsatul secului a asimilat numeroase practici de renovare a timpului. Perioada începe cu  şapte săptămâni înainte de Paşti şi durează două săptămâni.
Săptămâna cailor lui Sântoader (Sântoaderu).
Începe în prima marţi din Postul Paştelui şi se sfârşeşte miercurea din săptămâna următoare. Se suprapune peste săptămâna care în calendarul creştin se numeşte Săptămâna Albă (a Brânzei).  De aceea în aceste zile nu se fac şezători, fetele şi femeile se închid în casă şi răstoarnă oalele cu gura în jos spre a nu intra în ele spiritele demonice  ale Sântoaderului.
În Joia Sântoaderului se adună un grup mare de feciori, aproape 100, veniţi din  patru, cinci sate într-o poiană unde fac un foc mare şi dansează în jurul lui până la ivirea zorilor, când  pornesc pe coasta dealului şi caută tulpini de lemn de corn potrivite pentru a confecţiona din ele răstaie pentru jug,  codorii de bici, furci, răşchitoare şi alte unelte. Fetele pornesc şi ele prin poieni spre a aduna  ierburi: iederă,  iarba vântului, iarba spurcului, brei.  Când scot prima iarbă din pământ pun în loc un colac, numit pupăză şi rostesc: Eu ţi-am dat un colac, tu să-mi fii de leac.  
La sfârşit băieţii se întâlnesc din nou,  mai fac unul, două jocuri şi o pornesc spre casă, unde pun la fiert rădăcina de iederă, pentru ca fetele să se spele cu ea pe cap. Celelalte  ierburi se puneau în grindă şi erau folosite pentru fumigaţii când se îmbolnăvea cineva din familie.  
În vinerea Sântoaderului se adună rădăcinile de iarbă mare sau de oman, care se pun în scalda fetelor. Înainte de a scoate rădăcineile se verifica  locul pentru a nu fi călcat de găini şi se curăţă.

Însoţirea tinerilor.
Atât în Pădureni cât şi în Haţeg ritualul cel mai însemnat din  ziua Sântoaderului este însoţirea fetelor, care se desfăşura sub un  măr roditor din ogradă sau grădină. Fiecare fată aducea de acasă un colac, numit pupăză, pe care îl agăţa în pom, apoi se strîngeau în cerc în jurul lui, îşi legau cozile de la una la alta şi rostea de trei ori:
Soaţă cu mine
Soaţă cu tine
Soaţă cu Dumnezeu.
Apoi scuturau  mărul până cădeau toţi colacii, îşi desprindeau cozile din legătură şi cujegeau colacii, rupeau din ei câte o bucată şi o ofereau celei cu care doreau să se însoţească.
Băieţii se înfârtăţeau  prin schimbul colacilor numiţi brăduleţi, după care  îşi spuneau fârtaţi. După ce se scotea rădăcina, se punea în groapa rămasă sare, boabe de grâu şi făină.
Joia, cu două săptămâni înainte de Paşti se culeg flori de priboi.
Sâmbăta, înainte de Duminica Floriilor este Sâmbăta lui Lazăr. Se pomenesc morţii în biserică.  

Duminica Floriilor. Intrarea Domnului în Ierusalim.
La biserică, după Sfânta Liturghie, se împart crengi de salcie, cu care, întors acasă, bărbatul loveşte ritualic pe toţi membri familiei, în funcţie de vârstă, pe rând, de la cel mai bătrân, până la cel mai tânăr, apoi înconjoară casa, curtea şi grădina, loveşte cu creanga şi animalele şi pomii, pentru sănătate şi belşug. Apoi pune crengile de salcie, făcute coroniţe, la icoane şi le păstrează un an, când vor fi înlocuite cu altele noi.
Din nou se scot hainele în curte pentru aerisit. Fetele se spală pe cap cu apă descântată pentru a avea păr bogat.

Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor.
Este o săptămână de mare austeritate. Toată familia ţine post şi se roagă. Cu toţii se spovedesc şi se împărtăşesc, după ce şi-au cerut iertare de la cei pe care i-au supărat.
Seara, la Biserică bate toaca, care anunţă apropierea marii sărbători a Paştelui şi slujbele de seară, Deniile, cele mai importante fiind cea din Joia Mare, când se citesc 12 Evanghelii, căci este ziua Judecăţii Domnului şi Vinerea Mare, când se scoate în biserică mormântul Domnului şi se cântă Prohodul Domnului. În Vinerea Mare, creştinii încercuiesc biserica  cu lumânări aprinse. De acum clopotele bisericii nu se mai trag până la momentul Invierii Domnului. În locul lor, bate toaca.

Joile Mari.
În această zi sunt interdicţii pentru o seamă de activităţi. Seara avea loc ritualul Strigării peste sat, numit în Pădureni Ali Molii, iar în Haţeg, Ţurlăirea lenoaselor sau  Arimori.
Obiceiul consta din constituirea a două grupuri de tineri care se adunau în două locuri de la marginea satului, aducând cu ei şomoiage de paie şi roţi vechi de car. Între cele două grupuri se desfăşura următorul dialog.
Ali moli! Ali moliiii!
-Ce ţi-e ţie moliii?
Apoi primul striga  să se audă în tot satul numele  fetelor leneşe, care n-au terminat de tors cânepa, sau numele celor care şi-au înşelat perechea, soț, sau soţie, precum şi alte fapte reprobabile.
Urma rostogolirea  roţilor cu şomoiage de paie între spiţe , la vale, pentru purificarea  spaţiului.  
Vinerea Neagră este zi de post negru şi rugăciuni intense. Se pregătesc cozonacii şi Pasca.
Sâmbăta dinaintea Paştelui se aprind din nou focuri pentru strămoşi.
Se pregăteşte mielul de paşti, drobul, ciorba  şi celelalte preparate, colacii şi cozonacii.

Duminica Învierii Domnului. Paştele.
Toată familia, îmbrăcată în haine noi, se duce la miezul nopţii la biserică pentru a participa la Slujba Învierii Domnului.,
Elementul esenţial al sărbătorii este consumarea  Paştilor, prescura care odinioară era pregătiră de  prescurăriţe şi adusă cu alai la biserică, unde bărbaţii o tăiau în pătrăţele şi o stropeau cu vin. Acum prescura se face la comandă, la brutării, apoi este stropită şi aceasta cu vin, pusă într-o oală mare, din care un bărbat oferă la sfârşitul Liturghiei Învierii, tuturor celor prezenţi să  consume. Numai care sunt bolnavi şi bătrânii  nu vin la biserică. Pentru ei se aduce Paşti de către un alt membru de familie.
În curtea bisericii, sătenii ciocnesc între ei ouă roşii, spunând Hristos a Înviat şi Adevărat a Înviat.
De aici se întorc cu lumânările aprinse pe care le păstrează tot anul şi le mai aprind în caz de boală sau de necaz, când spun rugăciuni.
Înainte de a pleca la biserică se aranjează masa de Paşti,  căci trebuie să fie plină cu bucate toată noaptea .Pe care se pun ouă roşii, caş, şuncă fiartă, drob de miel, ceapă verde şi ridichi , pasca şi cozonacii.
În trecut în noaptea de Înviere feciorii făceau focuri în cimitir, pentru a aduce lumină şi  strămoşilor.
La întoarcere de la biserică, cu toţii ciocnesc ouă roşii şi consumă ritualic din  mâncărurile aflate pe masă, apoi se culcă.
Ziua de Paşti se petrece în familie. La prânz se  serveşte masa de Paşti, apoi urmează odihna. Din ziua a doua a Paştilor se slobozesc jocurile  satului.

Săptămâna Albă. Săptămâna luminată.
Din această săptămână se intră într-o altă perioadă religioasă şi spirituală Cinzecimea, care durează până la Rusalii.
Joia  de după Paşti este numită necurată sau nepomenită. Nu se lucrează.  
Vinerea este  Izvorul Tămăduirii.  
Se sfinţeşte Aghiazma mică, care se  împarte credincioşilor pentru  fi folosită în caz de boli sau necazuri.
Duminica Tomii. Paştele mic. Paştele morţilor. Paştele Blajinilor.
Se duc la cimitir ofrande: carne de  miel, ouă roşii, cozonac şi vin. Preotul sfinţeşte mormintele, apoi se întinde masa de pomană pentru morţi. Se dă pomană săracilor.
A doua  luni după Paşti se fac rugăciuni şi sacrificii pentru sufletele morţilor.  
Acum se încheie  Săptămâna Luminată.

Inălţarea Domnului. (Ispasul). Ziua Eroilor.
Are loc joia, în a 40-a zi după Învierea Domnului. Se pomenesc eroii neamului la Sfânta Liturghie. Odinioară, familiile care aveau eroi morţi, duceau pomană la biserică, care era sfinţită de preot şi se împărţea săracilor. Urmau serbări şcolare în cinstea eroilor.
Ispasul este considerat un sfânt sau un patron al casei. Se culeg şi se sfinţesc frunze şi flori.  
Se încheie perioada semănăturilor.
Se crestează urechile mieilor pentru a fi însemnaţi şi recunoscuţi în turmă.

Pogorârea Duhului Sfânt. ( Rusaliile. Duminica Mare.)      
Sărbătoarea are loc la 10 zile după Înălţare, duminica.       
În foarte multe sate se organizează în această zi Nedeia.  
Sfânta Treime este prăznuită în lunea de după Rusalii.
Nu se lucrează.
 
Acest site nu reprezintă neapărat poziția guvernului Elvețian, nici nu implică o responsabilitate din partea acestuia.
Autorii dețin în totalitate responsabilitatea pentru conținutul publicat.
Vizualizați întreg conținutul la rezoluție de cel puțin 720 pixel.
Back to content | Back to main menu